Sora a noastra de ginta latina, Franta ne-a scapat de niste emotii usor teatrale ratificand cu unanimitate de voturi, in Camera superioara a Legislativului, Tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei la UE la 1 ianuarie 2007.
Am trecut un hop greu, exclama guvernantii, ca si cand se temea cineva de aceasta decizie politica. Trei tari care au mai ramas sa ratifice tratatul in mai putin de trei luni - Belgia, Germania si Danemarca - au anuntat ca vor incheia procedurile la timp pentru ca noii membri sa adere la 1 ianuarie 2007. In privinta Belgiei, care ne-a prevazut deja locul in toate institutiile de la Bruxelles (pana si in Parlamentul European exista 35 de locuri, pentru care nu avem ocupanti...), nu ar trebui sa fie probleme. Conform unor anunturi recente din surse guvernamentale de la Sofia, Parlamentul danez urmeaza sa voteze Tratatul de aderare la UE a Romaniei si Bulgariei in prima lectura in perioada 10-14 octombrie. Aceleasi surse spun ca Germania va fi ultima care va ratifica tratatul, dar nici ea, care va prelua presedintia Consiliului European odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei, nu are un interes real sa blocheze procesul. Mai degraba parea speriata de acest proces Franta in 2004, cand majoritatea populatiei a respins Constitutia. Intre timp, lucrurile s-au clarificat, mai mult dinspre Paris decat dinspre Bucuresti/Sofia, si s-a vazut ca votul din 2004 nu era neaparat impotriva Romaniei si a Bulgariei, ci pur si simplu contra unei uniuni supradimensionate.
Gardurile sau hopurile nu sunt deci decat imaginare, puse pentru a nu ne pierde antrenamentul. Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem acum este cum intram in clubul comparat de presedintele nostru cu un restaurant de cinci stele. Presedintele pare sa stie foarte bine ca, odata intrati acolo, nu ne va mai putea exclude nimeni. Se vede din alaturarea a doua cazuri de stricta actualitate. In Bulgaria, un atac al unui euroobservator ultranationalist impotriva unei deputate de origine rroma a atras incruntari, avertismente ale Bruxelles-ului, la care Bulgaria a raspuns promitand schimbarea euroobservatorului. In Italia, un articol despre Romania dintr-un cotidian provincial, al carui titlu ("O etnie mereu pe pagina infractionalitatii") spune totul, nu va atrage, probabil, aceleasi amenzi impotriva ziarului, concedierea unui jurnalist etc.
Este desigur si diferenta dintre exprimarea unui demnitar de stat (parlamentar) si a unui functionar privat (ziarist), dar mai este ceva. Daca diferenta de tratament in cele doua cazuri vine doar din faptul ca noi suntem "afara, in fata usii", ar fi bine sa fie asa, fiindca ar insemna ca se vede orizontul la care situatia aceasta se va schimba. Orizont care nu este 1 ianuarie 2007, ci poate 2010, 2015... Odata urcati in tren, nimeni nu ne va mai arunca intre statii - de asta incearca sa ne convinga presedintele nostru. Dar noi, cetateni de rand, nu ne vom duce in Europa pentru protocol, ci pentru locuri de munca si bani.