Sistemul educational romanesc a avut parte in ultimul deceniu de tot felul de experimente. Sub numele de reforma, au fost initiate o sumedenie de schimbari care de care mai nastrusnice. Aproape in fiecare an s-a modificat structura examenelor, modul de promovare sau programa scolara. S-a mers pana acolo incat ministrii reformatori, in lipsa de idei si doar de dragul schimbarii, au impus denumiri noi printru diverse faze din procesul educational. Mai nimic nu s-a facut metodic, asa cum o cere un domeniu atat de delicat. A fost o continua bulibaseala, ceea ce a dus in mod evident la eliminarea unei continuitati necesare.
Noul ministru al Educatiei si Cercetarii, Mircea Miclea, nu vrea nici el sa iasa din traditia instituita de predecesorii sai. Psiholog de formatie si terapeut in stiinte cognitive, el avanseaza un proiect de lege, pe care-l crede revolutionar, prin care sa fie asigurata calitatea in educatie. La prima vedere, proiectul pare pornit dintr-un prea-plin de intentii bune. Efectele prognozate de expertul in hipnoza clinica - pentru care a luat si un premiu - indica faptul ca la nivelul unitatilor scolare se va institui o adevarata intrecere socialista pentru rezultate cat mai bune in domeniul calitatii actului educational si, in consecinta, pentru a primi cat mai multi bani de la buget.
Urmarea benefica ar fi, dupa ministrul Educatiei, ca, treptat, din reteaua scolara vor disparea unitatile de invatamant neperformante.
Daca ar fi vorba de puzderia de universitati particulare n-ar fi nici un bai. In ecuatie intra si scolile mai amarate, mai ales cele rurale. Terapeutul in stiinte cognitive are deja in fata imaginea taranilor care alearga la zeci de kilometri departare de satul natal ca sa-si inscrie plodul in clasa intai la o scoala mai pricopsita. O imagine aberanta si izvorata din cel mai feroce neoliberalism, desi Mircea Miclea este pedist, cu convingeri social-democrate adica.
Initiativa ministrului Educatiei incalca un lucru elementar: dreptul la educatie. Intr-o tara saraca sa mai pui si copiii sa bata zeci de kilometri pana la cea mai apropiata scoala mentinuta de minister este un act de cinism. Si acum, dupa un secol si jumatate de la prima constatare, guvernantii nostri inoata inca in apele tulburi ale formei fara fond.