Cand Titu Maiorescu ii scria cuiva, la un moment dat, ca "Eminescu inca traieste", Eminescu inca traia, dar viata lui se afla in mare cumpana. Iar Maiorescu dovedea, dincolo de un cinism desavarsit, si o intuitie de vizionar ce nu-i poate fi tagaduita. Pentru ca Eminescu inca traieste si azi, la peste
118 ani de la stingerea sa din viata.
Cartile lui inca se vand, si le cumpara nu numai elevii, studentii si profesorii lor. Admiratori si detractori produc mereu texte de luat in seama, fie prin revelatiile facute, fie prin enormitatea calomniilor. Cu cativa ani in urma, au fost date la iveala zeci de scrisori schimbate intre Eminescu si Veronica Micle. Unor intrebari vechi si persistente nu li se poate gasi raspuns, dar apar altele noi.
O revelatie relativ recenta este ca, inainte de disparitia sa fizica, s-a procedat la asasinarea sa civica, publica, politica. Dovezile si argumentele in aceasta privinta se acumuleaza, numarul celor porniti in aflarea acestui adevar sporeste si el, dar rezultatele cercetarilor sunt, in cercurile politice ale zilei, nu contestate, ci (deocamdata?) neluate in seama. Ceea ce nu-i impiedica pe adversarii de astazi ai lui Eminescu sa se razboiasca inversunat cu "cadavrul nostru din debara", asa cum atat de inspirat l-a gratulat distinsul sef al Institutului Cultural Roman, mare elitist, pe autorul "Luceafarului" si, poate, mai ales, pe autorul articolelor incendiare din "Timpul".
Miza Eminescu ramane un sambure tare in luptele politice si de idei (caci la noi ele nu sunt tot una), iar taberele in inclestare si-l asuma pe Poet fie ca dusman periculos, fie ca sublim si redutabil aliat in lupta pentru pastrarea fiintei nationale in epoca integrarii europene si a globalizarii. De ce or vrea unii de seama lui Patapievici sa se debaraseze de "cadavrul" lui Eminescu, ca o conditie pentru intrarea in UE? Si-au aruncat oare englezii "cadavrul" Shakespeare, italienii, "cadavrul" Dante, germanii, "cadavrul" Goethe la gunoi, cand s-au indreptat spre Europa unita? "E mare lucru sa-ti dai seama cum se prezinta lucrurile-n capul unei canalii", scria si se minuna Eminescu la vremea lui.
Fapt este ca, potrivit unui sondaj cultural intreprins in 2006, doar unul din zece cetateni ai Romaniei nu au auzit de Eminescu (Intre cei care-l stiu, si inca prea bine, se numara si "canalii" de tipul celor vizate in citatul de mai sus). Unii s-au grabit sa deplanga o asemenea situatie dezastruoasa. Dar intr-o vreme ca a noastra, cand pe cultura se pune atat de putin pret, rezultatul statisticii nu este deloc descurajant. Dimpotriva, inseamna ca "Eminescu inca traieste". Forta spirituala a creatiei sale actioneaza in societatea romaneasca constant si neintrerupt, asemenea unui bloc radioactiv, ce emana energii practic inepuizabile.