Alegerile palestiniene au produs o consternare generala. Au fost calificate drept "cele mai democratice, probabil, din lumea araba", chiar de catre ziarul israelian "The Jerusalem Post"; au beneficiat de o participare masiva la vot; nu s-au inregistrat nici violente, nici incorectitudini, dar s-au soldat cu victoria covarsitoare a unei forte politice pe care un editorialist francez o califica drept "un partid extremist care dispune de o ramura armata, cere distrugerea totala a Israelului de pe harta, se proclama parte integranta a Jihadului mondial si refuza orice dialog cu Israelul". In plus, Hamas a revendicat paternitatea celor mai multe atentate sinucigase impotriva Israelului si cele doua Intifade.
Rezultatul a stupefiat lumea occidentala. In prima sa aparitie, presedintele Bush a vorbit de "procesul pasnic prin care palestinienii s-au prezentat la urne" si de faptul ca "sanctionarea liderilor in functie prin vot este, si el, un element pozitiv". Iar principalii lideri europeni au cerut Hamas ca, ajunsa la guvernare, sa abandoneze solutionarea prin forta armata a conflictului cu Israelul".
Fulgerator insa, situatia postelectorala a derapat spre tensiune. Liderii Hamas au anuntat nu desfiintarea structurilor lor militare, ci intentia de creare a unei armate nationale. Membrii Al-Fatah au declansat violente nu atat impotriva Hamas, ci impotriva propriilor lideri si a institutiilor de stat palestiniene, acuzandu-le de incompetenta si coruptie. Israelul a facut cunoscut ca nu va negocia cu un guvern Hamas, iar Hamas a replicat simetric. Statele Unite au decis suspendarea ajutorului acordat palestinienilor, iar astazi, la Londra, se vor intalni in cadrul cvadripartit al marilor puteri promotoare ale Foii de parcurs pentru a conveni asupra viitorului procesului de pace.
Demersul democratic al alegerilor are, in mod paradoxal, consecinte dramatice. Situatia in zona s-a complicat inimaginabil, iar coeficientul de risc a crescut spectaculos. Cat priveste extinderea democratiei in lumea musulmana, elogiata de Bush in preziua alegerilor palestiniene, comentatorii malitiosi amintesc cum, tot dupa alegeri libere, in Liban si Irak au ajuns la guvernare forte religioase fundamentaliste, in Egipt "Fratii Musulmani" au devenit principala opozitie, iar in Iran noul sef al statului afirma o linie intransigenta. Daca teoria "ciocnirii civilizatiilor" si-a gasit in Samuel Huntington un autor care sa o exprime cu lejeritate, ecuatia democratie-lumea islamica isi asteapta inca rezolvarea.