... cand imbolnavita de mult prea palida lumina clipa se opreste si alta-n loc nu vrea sa vina, cand somnul, natanga naluca, alearga pe campia adormita, cand luna pune mantii argintii pe umerii infiorati ai plopilor ce inconjoara stadionul, iar acestia isi intind umbra lor subtire pana la soclul statuii lui Oblemenco, cateodata, si numai cateodata, cate o raza de luna ratacita se opreste pe chipul lui Nelu. Care parca zambeste. Si mi se pare ca-l aud spunandu-mi asa cum imi spunea cand ne intalneam: "va salut, dom' profesor".
Atunci parca, de departe si de demult, se intorc pe stadion uralele de alta data, ovatiile atat de puternice incat goneau norii de pe cer si faceau ca, pentru o clipa, totul sa devina senin, si sa ne simtim fericiti. Si parca strazile se umplu iar de olteni fericiti, bucurosi ca echipa lor este "cea mai...".
Marea "Stiinta" de alta data faptuia miracolul de a uni sufletele a sute de mii de olteni intr-unul singur, de a uni sutele de mii de voci intr-una. Victoriile Stiintei erau victoriile fiecarui oltean impotriva celor pe care ei voiau sa-i invinga, dar nu aveau cum. Din valoarea Stiintei, fiecare oltean isi lua o parte, devenind el insusi mai valoros. "Stiinta" lor era rupta din sufletele lor si un balsam pentru necazuri, dureri, nerealizari...
"Marile sperante" au durat putin dupa revolutie; samsarii, cupizii pentru care banul e singura masura a valorii, au considerat Stiinta doar ca un mijloc de imbogatire si nu ca o parte din universul oltenesc. Jucatori vanduti la kilogram, ploconeli in fata marilor si traditionalelor rivale, pentru patruzeci de arginti, au murdarit o traditie si au jignit o Oltenie intreaga; durerea a fost cu atat mai mare cu cat Iudele erau tot olteni. Lucrurile s-au deteriorat si din cauza ca s-a inchegat o mafie a fotbalului pentru care dragostea pentru acest sport si pentru suporteri este doar o masca sub care se ascunde dorinta continua de imbogatire. Un alt fapt regretabil, vizibil si in alte tari, este violenta din stadioane si din afara lor, care murdareste frumusetea curata a fotbalului si inlocuieste lupta nobila, in care cel mai bun sa invinga, in ura, intoleranta, vulgaritate, inumanitate.
Dar acum sunt semne ca ar fi posibil sa ne intoarcem acolo unde am fost si unde ne e locul. Si unde am putea fi daca vom gasi niste capete limpezi si niste oameni cinstiti, care sa gestioneze cum trebuie soarta Stiintei. Si care sa priveasca echipa nu numai ca pe o sursa de castig, ci si ca o parte a universului oltenesc. Caci Stiinta nu e pur si simplu o echipa de fotbal, ci o echipa de suflet, un simbol drag si respectat al Olteniei. Si o posibilitate de a ne uni, macar pentru cateva clipe, in acest timp bolnav al dezbinarilor. Un mijloc de a ne simti macar pentru o clipa fericiti in acest timp atat de zgarcit in bucurii. Dar pana acolo, drumul e lung; si echipa nu-l va putea strabate singura fara ca noi s-o intovarasim. Dar sprijinul nostru trebuie sa fie mai putin violent si zgomotos, si mai apropiat, mai intelegator, atat la victorii, cat si la infrangeri. Trebuie sa respingem bucuria euforica si daunatoare ca o data cu promovarea s-au rezolvat toate problemele; ele de abia acum se inaspresc. O echipa mare se face in timp. Fotbalul nu e o afacere in care profiturile apar imediat, ci in timp; va trebui sa avem rabdare. Si sa nu cerem totul echipei inca din prima zi, fara sa dam si noi ceva in schimb; rabdare pentru performante, sustinere la victorii si infrangeri, si dragoste, cat mai multa dragoste.
Nu pot incheia fara a marturisi ipocrizia mea. Amintindu-mi de Stiinta de alta data, am vrut sa-mi amintesc de tineretea mea de atunci; care s-a dus, cum s-au dus Oblemenco, Strambeanu... Stiti voi cum se duce tineretea? Ca o fata tanara si frumoasa care-ti trece prin fata. Mai intai ii admiri chipul si zambetul ei te incalzeste. Apoi o vezi numai din spate; si nu mai intoarce capul niciodata.
Dar poate vom avea curand o Stiinta tanara si frumoasa, pe care o vom admira si iubi cu totii, fara sa fim gelosi unii pe altii. Asa sa fie!
"Mai suna-vei dulce corn/ Pentru mine vreodata?".