Criza medicamentelor, anuntata pe tonuri care de care mai apocaliptice de farmacistii din toata tara, pare sa aiba un substrat mult mai "pamantean" decat criza financiara mondiala si prabusirea cursului de schimb. Daca la o prima vedere am fi tentati sa le dam dreptate importatorilor, care se plang ca pe ministrul Sanatatii nu-l doare nici in cot de adevaratele preturi pe care le au medicamentele, la o privire mai atenta (si daca evaluam rasfrangerea oscilatiilor cursului valutar in pretul acestor produse) observam ca toate ofurile importatorilor au la baza faimosul curs de schimb de 3,33 lei pentru 1 euro, calculat pe undeva prin 2006.

Sa fim seriosi. Euro nu a ajuns mai jos de 3,5 lei niciodata inainte de acest an, iar daca valoarea pe care o clameaza importatorii ar fi cea folosita la stabilirea preturilor in farmacii, atunci o aspirina ar trebui sa coste juma‘ de ban.

Evident, nu e deloc asa, si asta pentru ca nici motivul afisat al nemultumirii importatorilor nu sta, doar el, la baza actualei crize de medicamente. Fluctuatii ale cursului de schimb se intampla mereu, in orice economie, nu doar a noastra, iar fenomenul este perfect normal. La fel de normal este ca si preturile unor medicamente sa fluctueze, insa in limitele bunului simt. Ca la noi se intampla complet aiurea, se stie. Din ce cauza se intampla insa toate acestea, e mai putin evident pentru romanul obisnuit care sta la coada pentru trei aspirine si un algocalmin.

Putina lume stie ca industria medicamentelor invarte zilnic sute de miliarde de euro in toata lumea, fiind mult mai profitabila decat, sa spunem, afacerile din fotbal. La sumele care circula permanent in aceasta retea, diferenta dintre un euro cotat la 3,7 si unul cotat la 3,3 lei duce la pierderi sau castiguri enorme. Dar importatorii uita de vremea cand euro isi plecase capul in fata leului si se lamenteaza doar de scaderea monedei nationale. E drept, tehnic vorbind, cele cateva zile in care leul a coborat in picaj i-au costat pe intermediarii marilor concerne farmaceutice destui bani. Insa nu e normal sa agiti sperietoarea "oprim importurile, ca vindem in pierdere fiindca ministrul nu vrea sa mareasca preturile" de fiecare data cand cursul leului falfaie mai puternic. Nu i-am auzit niciodata pe respectivii importatori sa spuna: "da, ieftinim medicamentele fiindca a crescut leul". Nu, ei stiu doar o singura directie a pretului medicamentelor: scumpirea.