Ce mica diferenta intre doua vorbe ce par a ne asupri in ultima vreme mai mult decat orice pe lume: piata si viata! Ce stranie apropiere (aproape contopire, as spune) intre aceste doua vorbe, in universul nostru cotidian, in care tot speram la o alta piata si la o alta viata!
Un cersetor parsiv si mucalit din Piata Matache m-a tras de maneca, lunea trecuta, si mi-a spus: “Economiseste, dom’le, un ban! Pune-l in contul dumitale in banca Raiului, ca maine, cine stie, s-ar putea sa-l folosesti!“. Am ras si i-am dat omului banu’ (greu!). In ’49 as fi jurat ca-i fost boier. Acum parea prea descruntat pentru vreun fost activist. Oricum, indemnul lui te chema spre panseuri: iata, mi-am zis, cum vine economia de piata peste noi si ne transforma viata in... economisiri! Pentru ca, pana una-alta (ati observat, desigur!), mult- ravnita economie de piata ne-a invatat doar sa traim mai... economicos.
Suntem sfatuiti (si nevoiti) sa ne dramuim cu economie veniturile. Parlamentari, ministri, consilieri si experti in toate cele dau in balbaiala explicandu-ne pe ultrascurte sau via satelit de ce trebuie dramuit kilowattul sau gigacaloria care, oricum, trebuie platite la giga, kilo sau mega lei. Unii ar vrea sa ne impuna chiar, ca pe o necesitate, economia de libertate: aceea de scris sau de gandit, aceea de ras ori de plans, aceea de a crede ca se poate si altfel: mai bine, mai energic, mai curand. Si toate acestea, in numele, sanctificat aproape, al nevazutei ori neintelesei economii de piata made in Romania!
Iar noi, cuminti, ii ascultam pe toti acesti sfatuitori de ocazie si facem, zilnic, economii: economie de zambet, economie de buna dispozitie, economie de carne, de lapte, de zahar, de ulei, de tandrete, de vis frumos, de haine bune, de “buna ziua“, de prieteni, de ingaduinta, de certitudini, de speranta, de concedii la mare, de plimbari prin parc sau plimbari la Paris, de copilarie, de tinerete, de batranete... E mult? E putin?
Originala noastra economie de piata, aceasta tata agresiva cu forme atragatoare si ciorapi descusuti, isi bate zilnic joc de noi. Ne-a furat “v“-ul de la viata si ne-a dat in schimb un “p“ mititel, cu care nu poti incepe nici macar un cuvant ca lumea, nicicum sa poti incepe sa traiesti.