Peste cateva zile va demara campania electorala. Vom avea parte de inca doua luni, de acum inainte, extrem de fierbinti. In acest moment nu putem decat sa speram ca peste doua luni, cand se va fi terminat si turul al doilea de scrutin, nu ne vom smulge parul din cap vazand pe cine au ales cei care s-au prezentat la vot. Pentru ca e o mare problema: in urmatorii patru ani vom fi condusi, in plan local, de cei alesi doar prin votul celor care isi vor exercita dreptul de a alege. Multi, foarte multi, nu se vor prezenta la vot, in buna parte scarbiti de tot ceea ce s-a intamplat in anii de democratie de dupa Revolutie.

Acum, ce e drept, vazand oferta electorala din acest an - cea pe care o stim astazi, cu doar cateva zile inainte de incheierea etapei de depunere a candidaturilor - mai ca-ti vine sa spui ca nu ai pe cine vota, avand convingerea ca nu faci o mare greseala. Oare societatea romaneasca, cea galateana in speta, nu are oameni de calitate? Ba da. Numai ca cei cu adevarat cinstiti si dornici sa faca ceva bun pentru acest oras prefera sa-si vada de treaba si se feresc sa intre in troaca numita politica.

Campania se anunta infernala. Miza este una imensa pentru ca acestea sunt primele alegeri de dupa integrarea in UE si viitorul mandat de 4 ani le va oferi noilor alesi posibilitatea de a conduce institutii care au acum o mai larga deschidere spre exterior. Vor veni bani frumosi, va fi rost de deplasari in strainatate si nu e putin lucru sa te poti infrupta din bugetele grase puse la dispozitie. Altfel cum s-ar justifica lupta acerba care a desfacut prietenii si a legat grupuri de interese?

Se vehiculeaza in aceste zile sume colosale platite pentru locuri eligibile sau pentru sustinerea unor candidati preferati pentru "deschiderea" lor catre smecherii cu bani publici. Iti vine sa dai cu pumnul in perete cand auzi ca un om de afaceri sponsorizeaza cu un milion de euro un candidat, dar nu s-a gandit macar o clipa sa faca o donatie fie si de 1% din aceasta suma pentru salvarea unei vieti. Asta e societatea noastra, in care nimeni nu face nimic decat daca stie ca i se va intoarce inzecit inapoi.

Peste doua luni toti isi vor face calculele si vor trage linie pentru a concluziona daca a meritat "investitia". Unii vor dansa de fericire, in timp ce altii isi vor da pumni singuri pentru ca nu au mers pe cartea castigatoare. Si unii, si altii vor reveni peste alti patru ani in competitia pentru putere. De ce? Pentru ca merita sa faci orice pentru a te baga in fata, cat mai in fata, pentru a-ti inmuia degetele in borcanul cu miere numit buget public. Doua luni. Atat mai avem si vom afla cine isi va baga mana pana la cot in acest borcan, cine va inmuia doar un deget si cine sunt cei care vor umfla randurile celor care vor saliva de pe margine.