Daca la inceput, cand am auzit vestea cu Romania in Uniunea Europeana, nu am fost prea incantata neaparat de aceasta dorinta a carmacilor de la Bucuresti, mi-am schimbat mult parerea citind tot felul de ineptii sau asa-zise pareri despre Romania, emise chiar de...romani. Nu a zis nimeni ca la noi este lapte si miere, dar nici sa-ti faci tara de cacao cu orice ocazie, sa ii subliniezi numai minusurile si sa faci un act de bravura din recunoasterea publica a lipsei patriotismului. Parca as vrea sa intram mai repede in UE, in special pentru conationalii amintiti mai sus. Pentru cei care au trait ani buni dupa sloganul "nu ne vindem tara" si acum nu stiu cum sa o scoata pe taraba, spoind-o putin cu mascara si invatand-o sa "rupa" pe englezeste, cat sa poata negocia cu viitorii cumparatori. Pentru toti acestia as vrea sa ajungem acea tara unde mancarea nu va mai avea nici un gust si nimic nu va mai fi "natural" de prea mult "ecologic". Si sa vedem cati or mai pleca dupa aceea afara, dupa ce granitele se vor deschide cu totul. E drept, si dupa 1989 ni s-au deschis granitele, am pierdut apasarile si angoasele, dar am pierdut si protectia exagerata a statului. Am vrut libertate, am avut libertate. Si ne-am dus dupa pofta inimii, fara sa intereseze pe nimeni ca din ce mai multi pleaca si raman prea putini. Conducatorii revolutionari ai Romaniei parca s-au bucurat ca scapa de o grija in plus, ca raman mai putini sa-i critice, ca cei care vor un trai decent si vor sa munceasca nu vor face valuri in tara, ci ii vor lasa in pace si vor cauta implinirea in alta parte. Cat despre cei ramasi, care s-au bazat pe faptul ca-si vor putea dirija singuri destinele... s-au convins de mult timp ca destinele ne sunt dirijate de niste coordonatori de orchestra afoni. S-a ajuns la paradoxul in care, daca inainte pasaportul romanesc te putea duce (pana in 1989) aproape oriunde in lume, daca ti-ai fi putut obtine unul, acum, cand tot romanul are un pasaport, observi ca acest document reprezinta de fapt o bariera pentru multe lucruri la care ai visat, nicidecum un miljoc de a ti le indeplini. Romania a ajuns sa arate ca o tara de la marginea lumii. Cei de acasa au ramas niste simpli tarani in esenta, dar occidentali in aparenta. Se imbraca frumos, sa nu se faca de ras in lume, dar este permanent tradat de o origine de care se dezice, cu teama de a nu se face de ras. Sa vedem dupa ce devenim europeni. Sa vedem atunci daca romanii nu vor duce dorul unei Romanii care am presimtirea ca-si va uita traditiile si-si va europeniza fortat si ultima bruma de romanism. Eu deja ii duc dorul.