Romane de calitate indoielnica precum "Sfantul Graal - Sangele Regal", "Codul lui Da Vinci" sau, mai nou, documentare de tipul "Evanghelia lui Iuda" ori "Mormantul pierdut al lui Iisus" ilustreaza disperarea curentului radical de stanga dominant in lumea Hollywoodului (documentarul despre asa-zisul mormant al Mantuitorului este opera lui James Cameron, care a regizat si filmul "Titanic") in fata unui fenomen care pare sa scape intelegerii lor: resurectia sentimentelor religioase in intreaga lume, si mai ales a crestinismului apostolic (catolic si ortodox), precum si a islamului.
Dupa colapsul blocului comunist din ultimul deceniu al secolului trecut, "stafeta" ateizarii maselor a fost preluata de o coalitie, adesea bizara, intre socialisti (atei declarati) si liberali sau aparatori ai drepturilor omului, in principiu promotori ai tolerantei, inclusiv religioase. In ciuda propovaduirii tolerantei, seria de "romane", "lucrari istorice", "caricaturi" sau "filme documentare" se constituie intr-o veritabila denigrare colectiva a celor care se "incapataneaza" sa considere doctrine precum crestinismul ori islamul ca filozofii proprii de viata.
Ce nu inteleg cu niciun chip ateizatorii de la Hollywood ori Jyllands Posten este faptul ca religia, departe de a muri "de moarte buna", cum sperau ei in conditiile "progresului, mondializarii, Internetului etc.", ea, dimpotriva, revine in forta, asa cum au prevazut Giles Kepel si Samuel P. Huntington in lucrari celebre precum "La revanche de Dieu" sau "Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale", pe fondul esecului lumii moderne de a furniza omului un model moral, dincolo de aberatiile economice ale marxismului si liberalismului radical ce au condus la criza din 1929-1933.
Ultimul documentar potrivit caruia in anii 1980 ar fi fost descoperite la Ierusalim (nu in Franta, ca in "operele anterioare") urnele funerare ale Mantuitorului si ale Mariei Magdalena, care, pasamite, ar fi fost casatoriti si ar fi avut un fiu numit Iuda (nu o fiica, precum in romanul lui Dan Brown) este aruncat in derizoriu chiar inainte de prezentarea pe canalul Discovery de reputatul arheolog israelian Amos Kloner (pentru care etica profesionala trece inaintea oricaror considerente de ordin religios ori politic, suspiciunile de subiectivism procrestin fiind excluse), care a explicat ca, in conditiile in care numele de Yeshu, Yosef, Mariamene sau Judah erau foarte frecvente in primii ani ai "erei noastre", iar ADN-ul regelui David este inaccesibil cercetatorilor din secolul al XXI-lea, astfel de asertiuni nu pot fi luate in serios de cercetatorii demni de acest nume.