Este deja o evidenta ca marea dosariada e departe de ceea ce s-a vrut sa fie. Scoaterea la iveala a malului unui sistem, mal acumulat timp de aproape 50 de ani, nu limpezeste nici pe departe structurile malefice ale fricii si terorii, nici nu-i scoate la lumina pe adevaratii arhitecti ai acestui aparat demonic. In schimb, scoate la iveala in locul adevaratilor vinovati victimele sistemului sau pe cei aflati in zonele lui periferice. Zilnic, se autodemasca si se spovedesc, pe de o parte, cei care au avut parte de un statut de victime si turnatori in acelasi timp si, pe de alta parte, a mai aparut un fenomen pe care il consideram apus de mult timp: turnatoria. Persoane considerate atunci disidenti "cu acte in regula" se toarna unii pe altii mai abitir decat se facea la Securitate. Un exemplu elocvent este cazul Gabriel Andreescu-Andrei Plesu. Micimea caracterului, invidia si rautatea, egoismul si trufia sunt acum scoase la iveala fara nici un fel de retinere. Cei care probabil au turnat atunci toarna din nou. ßi asta pentru ca in acele vremuri metodele de control asupra intelighentiei romanesti erau diabolice.
ßi tinand cont ca, atunci, pentru a avea acces la burse, deplasari in interes de seviciu, schimburi culturale sau congrese stiintifice in strainatate trebuia obligatoriu sa ai contact cu sistemul, fie el de partid sau de securitate, automat asupra acelor care au avut parte de asemenea favoruri poate plana acum suspiciunea de pact cu diavolul. O parte dintre opozantii sistemului sau indivizii cu "bube" sau antecedente politice nu puteau iesi nici macar pana in Bulgaria, fiind suspectati tot timpul de uneltiri si atitudini dusmanoase impotriva regimului (vezi Doina Cornea, Corneliu Coposu si multi altii). Altii clamau drepturile omului pe toate drumurile, injurau regimul pe la Europa Libera, iar peste doua-trei saptamani isi citeau operele la Paris sau la Roma. Pretul acestei bunavointe a sistemului nu putea fi decat compromisul (vezi Sorin Antohi). Pentru un jurnal antisistem, Gheorghe Ursu a murit in beciurile Securitatii.
Dar mai grav este ca acum se neaga vehement ca acei scriitori, acei membri ai "intelighentiei romanesti" acceptau, se raliau si se confundau la un moment dat cu sistemul pe care il injurau pe la colturi.
Nu este grava postura de colaborator. Pacate poate avea fiecare. Grav este cameleonismul si neasumarea pacatului. Unii s-au cait, si merita tot respectul. Altii nu.