"Simt cum imi bate pintecele cu piciorusele... si nu vreau sa renunt la ea, vreau s-o pastrez. Am saptamini intregi de cind merg din cabinet in cabinet si caut cu disperare un medic. Eu am HIV, dar ea, micuta, trebuie sa fie sanatoasa. Cezariana i-ar da o sansa in plus. O vor creste bunicii... Insa la fiecare cabinet mi se trinteste usa in nas. Astept ziua in care voi naste, paralizata de frica, iar fiecare zi care ma apropie de termen are aer de executie".

Este o parte din povestea unei femei infectate cu HIV, o poveste care se gaseste, alaturi de multe altele, postata pe www.hivsida.ro. Tot de acolo aflam, asta daca multi dintre noi nu stiu, ca acest caz nu este singular. Sint zeci de femei in toata tara, pe care soarta le-a insemnat cu acest flagel mortal, carora le este refuzata de niste medici care au uitat de omenie sansa de a naste un copil, care ar putea fi sanatos. Asta deoarece sursele medicale admit ca nasterea prin cezariana scade riscul transmiterii HIV de la mama la copil. Tot aceleasi surse insa spun ca riscul nu poate fi total eliminat si ca, in principiu, intreruperea sarcinii este de recomandat, numai ca acest din urma lucru nu se mai spune in ultima vreme cu voce tare.

Cei infectati cu HIV, din vina lor sau a altora, ramin insa tot acolo unde se aflau cind nu se stia mare lucru de aceasta boala, undeva la marginea societatii. Nu luam in seama si ceea ce este mai grav, faptul ca autoritatile tin seama ca cei infectati cu HIV sint tot oameni. Au vise, dar la multe dintre ele stiu ca trebuie sa renunte, si au si drepturi. Majoritatea incalcate flagrant intr-o tacere complice. Despre HIV si victimele sale se vorbeste deschis doar la diverse simpozioane. Dar tonul acestora, chiar daca se vrea cald uneori, tot oficial ramine.

Am ales povestea tinerei insarcinate deoarece astfel de povesti au fost si este posibil sa mai fie si in Galati. Teama de a nu contracta boala ii face pe unii medici sa nu intervina in astfel de cazuri decit atunci cind nu au incotro. Sa nu uitam ca acum mai bine de un an o gravida seropozitiva a fost operata doar dupa ce a trecut de la un medic la altul, fiecare sperind ca nu el este cel care va fi nevoit sa intervina.

Si nu avem nici o certitudine ca lucrurile nu mai stau asa deoarece, fiind la mina medicului, prea putine dintre cele discriminate au si curajul de a vorbi.

Din pacate seropozitivele insarcinate se conformeaza politicii de discriminare tacuta acceptind implicit ca sint un fel de paria fara drepturi si ca trebuie sa astepte, tacute si umile, sa le vina si lor rindul. Sau sa se roage ca totusi cineva sa fie destul de precaut incit sa le scape cu viata, dar si pe copiii lor nenascuti inca.