De o saptamana s-au intors fotbalistii romani de la EURO 2008, insa in tara nimeni nu mai tine cont ca o sarbatoare continentala se desfasoara inca in Elvetia si Austria ori ca echipe noastre au inceput pregatirile pentru sezonul viitor. Ca surda pe mormant, cei 22 de milioane de antrenori carpato-danubiano-pontici o tin langa: ba Piturca e de vina, ba jucatorii, ba conducatorii. Nu as vrea sa-I iau apararea selectionerului - sa fim seriosi, in tara nu-i gasim inlocuitor, iar praful de pe tobele federatiei e prea subtire pentru a gasi un altul mai bun pe afara.
Stand stramb si judecand drept, nu cred sa fi fost vreun antrenor care sa fi pregatit meciurile cu Franta si Italia altfel decat defensiv, pentru ca ar fi fost constient de urmari. Acuma, ca Piti nu a vrut sa riste si a terminat la egalitate cu finalistele ultimului mondial - intre noi fie vorba, niste umbre a ceea ce au fost in urma cu doi ani -, nu este de condamnat. De condamnat nu este nici Mutu, chiar daca i se poate imputa ca i-a tremurat piciorul cand a batut penaltyul ce ne califica in "sferturi". Nici Banel, alergatorul de cursa lunga dar care gandeste prea putin.
Si totusi, dintr-un lant de greseli pardonabile se naste un complex de fapte care au dus la realizarea unei contraperformante, in opinia multora. Noi, romanii, facem, scandal un pic si apoi ne potolim. Daca nu luam masuri radicale la cald, la rece suntem calmi. Si poate ca e mai bine ca s-a intamplat asa, ca altfel cine stie ce s-ar fi intamplat: ba vreo vedeta se lasa de nationala, ba selectionerul demisiona, ba... Ramanem insa cantonati in mocila acuzelor, intre presedintele de federatie si selectioner, intre liderii de sindicat ajunsi la putere in FRF si seful de la Liga, intre suporteri si jucatori. De ales praful, nu se va alege de nimic, doar ca suporterii vor suferi. Iar scuzele unuia sau altuia nu diminueaza cu nimic necazul.