De mult, de cand abia se intrezareau primele asezari umane, apa a fost cea care i-a atras pe oameni sa isi stabileasca langa ea lacasul. Asta deoarece le oferea posibilitatea de a-si intretine culturile si de a avea apa necesara vietii. Numai ca acum vedem ca dintr-un prieten, ce-i drept unul pe care trebuie sa il privesti cu reticenta, apele s-au transformat intr-un adevarat dusman. Bine, acum ar fi ilogic sa dai vina pe apa, natura s.a.d.m sau sa trambitezi ca soarta e de vina, cu tot cu sfarsitul lumii bonus. Cred ca mai degraba ar trebui sa dam vina pe cei care, cel putin la noi, de ani de zile, in care apele nu uita sa inghita sate si/sau orase, tot bazaie de existenta celor planuri/proiecte de intarire sau construire a digurilor, numai ca tot de atatia ani majoritatea planurilor raman la nivel de mazgaleli pe hartie. Numai ca se pare ca nu doar asta ne lipseste! Nu doar proiectele puse in practica. Asta deoarece in ultimii ani de inundatii devastatoare si de o natura pe care se pare ca nu mai putem sa o tinem deloc sub control au parte mai toate tarile. Inclusiv cele considerate mult mai mari si mai bogate decat noi si tot se lupta sa isi salveze cetatenii de apele dezlantuite. E o lume pe care acum practic aproape nu mai putem sa o intelegem. Nici nu mai stii la ce sa te astepti cand ploua. E bine pentru culturi, dar e de rau daca din ploaie se ajunge la potop, care sterge totul de pe fata pamantului. Poate ca pana la urma ar fi trebuit sa luam in calcul asa-numitele politici ecologice, nu de azi, de ieri, ci de zeci de ani in urma. Acum raul e greu de reparat si natura ne arata anual ca nu ne mai este prieten, ci mai mult dusman.