In timp ce ne pregatim, foarte vocal, sa ne alaturam oficial civilizatiei occidentale, integrandu-ne in Uniunea Europeana, politica romaneasca ramane, vad, fidela obiceiurilor si mentalitatilor din celebra caracterizare ce zice (si nu zice rau!) ca "la portile Orientului totul e luat a la legere". Ceea ce inseamna nu numai "cu usurinta", ci si "fara prea multa seriozitate". Banuiesc ca oficialii de la Bruxelles nu inteleg foarte bine capacitatea noastra, reala, de a fi superficiali, de a nu ne emotiona excesiv in fata realitatii si, la nevoie, de a rezolva printr-un "banc" orice nenorocire. Probabil, pun pe seama unor probleme de constiinta sau pe seama unor spinoase clarificari doctrinare rasucirea partidelor noastre de la "stanga" la "dreapta" si invers. Nu si-au putut imagina, de pilda, ca PD s-a debarasat, anul trecut, in cateva ceasuri de "convingerile" social-democrate, pe care jurase ani in sir, pentru a lua din garderoba politica europeana un costum mai la moda, cel "popular", fara a da nici o explicatie, cat de cat, serioasa. Faptul ca PD n-a fost primit pana acum in familia europeana a "popularilor" ma face sa cred ca exista unele suspiciuni legate de "lejeritatea" cu care partidul d-lui Boc (de fapt, al d-lui Basescu) isi uita trecutul, facand valuri despre un "pol al dreptei", dar ca strainii si inteleg stilul nostru "a la legere" ma indoiesc.
Nici socialistii europeni, care ar vrea sa-i vada iesiti din degringolada pe cei din PSD, ca sa aiba aici, in Romania, o "baza" ideologica, nu sunt foarte lamuriti, probabil, in legatura cu pantomimele d-lui Geoana pe buza prapastiei. Nu cu foarte multe luni in urma, d-l Geoana anuntase, pompos, o "revolutie a binelui". Formula mult prea gaunoasa intr-o tara unde raul cere altceva decat demagogie, dar pentru situatia din PSD era, totusi, mai mult decat nimic. A urmat "episodul Nastase", soldat cu scoaterea din scena a celui care ocupase, patru ani, primul fotoliu si in PSD, si la Palatul Victoria. Si, dupa asta, l-a mai auzit cineva pe d-l Geoana vorbind despre "revolutia binelui"? Eu, unul, nu l-am mai auzit. Nici despre "coruptii" din PSD sau despre pacatele care au aruncat PSD in Opozitie la ultimele alegeri, nu l-am mai auzit vorbind. In schimb, cu o maxima si foarte autohtona "lejeritate", d-l Geoana a venit cu ideea apropierii de PRM, ceea ce arunca "revolutia binelui" in cel mai desavarsit ridicol. Dezinhibati, s-ar zice, si de teama de a se vedea chemati la DNA, pentru a da "unele explicatii", granzii din PSD incep sa viseze, probabil, la sansa de a putea reface niste cariere ce pareau compromise.
De "lejeritate", ca sa fiu politicos, as putea vorbi si in cazul "furtunii" starnite de reaparitia sub reflectoare a d-lui Stolojan. Dupa retragerea din cursa prezidentiala, si azi invaluita in mister, Theodor Stolojan a iesit o singura data pe scena, din culise. In vara anului trecut, cand premierul Tariceanu si-a anuntat demisia si, apoi, s-a razgandit. Atunci, ca si acum, Theodor Stolojan a lasat aceeasi impresie. Ca are in spatele sau niste sfori care duceau, si duc, la Palatul Cotroceni. Si ca e folosit, ca solutie de schimb, in conflictul dintre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu.
Nu vreau sa risc sa exagerez intrebandu-ma cat de convins e d-l Stolojan ca actioneaza spre binele partidului al carui presedinte a fost. Dar o nedumerire am. In ce calitate a vorbit Domnia sa? In calitate de consilier la Cotroceni? Sau in calitate de liberal? Daca a vorbit in calitate de consilier la Cotroceni, nu mai exista nici o ambiguitate. A exprimat interesele lui Traian Basescu. Daca nu, e greu sa accepti ca un liberal poate vorbi despre PNL cu argumentele democratilor! In plus, nu prea e in regula sa vezi pe cineva venind din partea unei institutii care, in principiu, potrivit Constitutiei, ar trebui sa fie neutra, echidistanta, pentru a tulbura apele in PNL ca sa poata pescui in ele PD si doritorii de "partid prezidential".
Cum s-ar putea numi asa ceva? Ma opresc la traditionala noastra "lejeritate".