Sarut mana, mama, si imi cer iertare. Stiu ca am promis ca voi scrie un editorial despre cum si-a batut guvernul joc de oamenii simpli, impunand un abonament aberant la gaze, dar nu pot sa ma tin de cuvant. S-a anuntat ca la opt seara cei trei ziaristi romani vor fi reeliberati, asa ca voi comenta spusele lor. Nu pentru ca mi-ar fi simpatici ori pentru legaturi de breasla, ci pentru ca este stirea zilei si ea trebuie comentata.
Sa traiesti, tata, si nu fi suparat prea tare pe mine. Este adevarat ca am promis de atata vreme ca voi trata si problema alegerilor anticipate, dar nici azi nu se poate. Ma apucasem deja de material cand s-a anuntat ca vor fi trimisi acasa cei trei ziaristi. Nu, tot nu am inteles cum de au acceptat sa plece undeva unde au facut in deplina nesiguranta niste interviuri comandate, dar asta este, poate se vor lamuri aspectele mai tarziu. Deocamdata trebuie sa vad ce declaratii fac, sa imi dau si eu putin cu parerea ori cu sentimentele, dupa imprejurari. Sunt stirea zilei si ea trebuie comentata.
Of, nu te mai uita asa urat la mine, vecine, ca nu te-am uitat. Stiu, pensia ti-a ramas la fel de mare, nu mai gasesti pe niciunde medicamentele compensate, in spital ajungi mai degraba sa mori decat sa te tratezi... Vreau in continuare sa ma ocup si de aceste aspecte dar, vezi tu, s-a spus ca la opt seara cei trei ziaristi tinuti ostatici vor fi in sfarsit trimisi acasa, suntem anuntati ca mama lui Sorin Miscoci a gatit deja pentru a treia oara mancarea preferata a fiului, si nu suporta sa o mai arunce inca o data, asa ca trebuie sa merg sa relatez ce se intamapla. E stirea zilei si trebuie comentata.
Nu, nici pe voi nu v-am uitat, stiu tot ce am zis, chiar imi place sa ma tin de cuvant, dar asta este... imi pare rau, chiar trebuie sa plec acum, sa va spun ce se intampla cu ostaticii...