Incerc sa-mi imaginez ca traiesc in Marea Britanie. Greu nu ar fi, ca doar vedem si noi o gramada de filme si ne-am format o parere despre cum arata lumea cu adevarat civilizata. Ceva in genul a ceea ce ne imaginam ca avem noi aici, dar acolo exista in realitate. N-o fi chiar raiul pe pamant, eu poate imi imaginez prostii din moment ce habar nu am cum este realitatea de acolo, dar cert este ca toate astea se intampla, intr-o mai mare masura decat au loc la noi, intr-o tara in care cu siguranta nu te lovesti de birocratie si de coruptie la un asa mare nivel. A, si in care esti si platit mai bine, ca sa nu mai comparam nivelul de trai... Si ma gandesc: mi-ar placea sa ma invadeze romanii dupa ce li se deschid granitele spre UE? Sa n-am loc sa mai fac nimic in propria tara, fara sa fiu deranjata de cate un "tigan" despre care am auzit ca are ca principala indeletnicire si placere furatul si trasul in piept in autenticul stil romanesc? Clar, n-as fi prea incantata, cu toate referintele ce le citesc in presa despre romani. Degeaba incearca autoritatile de la Bucuresti sa amelioreze deficitul de imagine pe care tara noastra il are in randul europenilor, pe masura ce apropiem de prima zi a anului viitor. Si trebuie sa recunoastem, un cuvant greu de spus in aceasta imagine il are si deficitul de comunicare pe care autoritatile se incapataneaza sa-l mentina chiar si fata de ziaristii autohtoni, ce sa mai vorbim de cei straini. Cel putin in ultimul timp, de cand tot facem pregatiri de aderare, ne trec pragul presarii de prin toate colturile Europei si nu numai. Iar noi ne infatisam cu tot ce avem mai bun. Sau poate ca nu o facem, ori nu reusim sa o facem asa cum poate ne dorim, din moment ce rodul vizitei jurnalistilor nu este dintre cele mai favorabile noua, de cele mai multe ori. Principala nemultumire a celor care vin sa reflecte apoi realitatea din Romania este legata tocmai de faptul ca nu prea au contact cu aceasta realitate, ca aceasta se incearca a le fi oferita pe tava din birouri, nicidecum nu sunt lasati sa constate ce au de constat cu ochiul liber. Sa le fie frica autoritatilor ca nu suntem in stare sa deschidem gura si sa ne comportam normal, considerand in aceasta situatie ca avem nevoie de ajutor din partea catorva purtatori de vorbe pusi in pozitia de a ne negocia imaginea pe plan european? Nu asa se face. Precedente au mai fost, periculoase de altfel, si nu inteleg cum, de vreme ce ne-am fript destul cu moduri dictatoriale de percepere e democratiei, unii inca insista sa ne bage vorbe in gura si sa faca pe romanul fericit si multumit in locul nostru. Si problema nu ar fi doar asta, insa cei care sunt pusi sa faca astfel de relatari ale unei a doua epoci de aur nici nu sunt instruiti ce porumbei sa scoata pe gura. Habar nu au de viata romanilor, habar nu au de politicile guvernamentale la zi. Asa ca nu mai e de mirare daca de exemplu englezii nu stiu prea bine ce pozitie sa adopte in fata nebuloasei pe care o reprezinta forta de munca din Romania, care nu are treaba nici cu reformele, nici cu pregatirea pentru aderare, nici cu conflictele din guvern. Si revin astfel la ideea cu care am inceput: e de inteles cum britanicii isi iau masuri de precautie si se gandesc sa ceara permise de munca si dovezi ale aptitudinilor. Probabil ca ne va fi mai greu, insa nu putem spune ca nu este o masura corecta, chiar daca nu ne pica deloc bine. Nu ne cunosc si nu vor sa riste. Iar supararile presedintelui Basescu nici nu-si au rostul. Pe cine intereseaza ca am putea lua si noi masuri similare cu strainii care vor veni sa munceasca in Romania? De parca ar si da buzna la butoiul cu miere... caruia nici noi, romanii, nu am avut onoarea sa-i dam cep pana acum!