Aproape zilnic prezentam cazuri cu oameni (majoritatea batrani) care bat holurile Tribunalului in cautarea dreptatii. Ba sa-si recupereze cate o casa, o bucata de pamant, ba sa demonstreze nevinovatia sau vreo eroare a justitiei. Au, nu au cu ce, insista (poate degeaba) sa continue in acest joc de-a soricelul cu elefantul. Nu inteleg eu poate prea bine resorturile sufletesti in cazul unora care mai au, poate, doar cativa ani de trait. Abia isi taraie picioarele, se zbat pentru cate o palma de pamant care nu ii face mai bogati, dar care poate ca ii face sa moara linistiti. Cu alte cuvinte, isi cer drepturile nu pentru ca i-ar face mai bogati sau mai fericiti, ci pentru ca sunt ale lor, li se cuvin. Si e trist ca nu avem nici o putere si poate nici nu ne dorim ... sa le dam o palida consolare bietilor "procesomani" luati in deradere de o intreaga societate. Asa ca, la cum functioneaza justitia pe la noi, cei mai multi dintre acesti batrani risca nici sa nu apuce decizia judecatorului, in timp ce marii rechini ranjesc in nasul nostru si-si inventariaza bunurile, bunuri ferite de ochii justitiei. Fiecare cu dictionarul lui, dupa patura sociala si valorile "morale" care il ghideaza. E reconfortant sa vezi ca, intr-o tara in care dreptatea si cinstea nu mai conteaza, incat vor fi scoase din dictionarul explicativ sau poate vor fi doar mutate la arhaisme, unii chiar mor cu dreptatea de gat. La propriu. Cat despre cuvintele rostite la zile mari sau cu jumatate de gura, pentru ca oricum nu mai inseamna nimic, sa le fie tarana usoara, ar zice unii. Lasa ca adoptam un alt vocabular, invatam cuvinte straine care poate isi pierd mai greu sensul de baza. Ar cam fi nevoie, din moment ce multe nu-si mai regasesc definitia in realitatea de astazi. Si poate cand vom vorbi o limba de circulatie internationala, nu o vom face-o doar gramatical, ci si in justitie, administratie sau economie. De politica nu zic nimic, ca acolo oricum anii astia moda vorbeste marinareste.