Nu voi reusi vreodata sa inteleg cum calitatea de membru de partid aflat la putere te poate face mai bun, mai intelept, mai invatat. Se pare ca acesta este singurul criteriu dupa care se fac avansarile pe functii publice in coalitia aflata acum la putere, in pofida afirmatiilor initiale ale presedintelui Basescu ce dadea asigurari, imediat dupa ce a aflat ca a cistigat alegerile, cum ca functionarimea nu are a se teme. Asa a fost si pe vremea PDSR si pe vremea Conventiei si a PSD iar acum sub Alianta. De fapt exact asa au stat lucrurile si pe vremea comunistilor care au fost si cei mai stabili, macar ca nu schimbau guvernul la patru ani. Corneliu Popescu este, fara indoiala, un om cu bun simt. Daca ar fi cistigat sefia apelor sau din Romania prin vreun concurs cinstit, daca ar fi studiat hidrologie sau piscicultura si s-ar fi priceput, l-as fi felicitat sincer pentru slujba dobindita. Insa el este profesor de matematica, iar cunostintele lui despre ape sint foarte asemanatoare cu ale noastre, tuturor, adica la nivelul celor din scoala generala, ori, in acest caz, numai apartenenta la PNL i-a dat calitatea de specialist. Fratele senatorului Tibuleac zice-se ca va conduce sucursala Electrica, tot pentru ca este membru PNL dar si ruda cu senatorul. Ori schimbarile politice au ajuns pina la sefia pietei sau conducerea teatrelor, fara sa se mai oboseasca cineva a mima macar un concurs de capacitate. Absurdul acestei situatii, de a proiecta mandate de sefi pentru patru ani sau cit tine guvernul pentru membrii de partid care cistiga alegerile, sub pretextul ca vechile structuri - vechi de patru ani! - pot impiedica programele de guvernare sint simple pretexte, pentru ca institutiile publice nu au de-a face cu politica in sine. Aceste manevre nu fac altceva decit sa ne apropie cu pasi de rac de un viitor mai bun. Ar fi si greu sa pretinzi unui functionar din vreuna din institutiile proaspat preluate de sefi noi sa il respecte si sa il asculte pe acesta cita vreme stie precis ca acela care il conduce, de regula, nu se pricepe. Iar cind, in cazul fericit, sefii sint suficient de inteligenti si abili ca sa priceapa ce-i in jur, sint schimbati din nou. Perpetuarea sistemului clientelar politic nu aduce altceva decit stagnare sau haos si reteaza pe veci sansa adevaratilor profesionisti de a accede in vreo functie fara sa fie inregimentati pe la vreun partid. Ramine deocamdata o utopie organizarea de concursuri cinstite, chiar girate de o firma internationala specializata, in urma carora sa se aseze functionari profesionisti adevarati pe posturi, care sa nu mai fie siliti sa faca ture politice, dupa cum se schimba puterea, sau sa fie pusi sa cotizeze atunci cind sint alegeri. Asa ar fi drept. Adevarul este, ca de obicei, cu totul altul.