Dupa 30 de zile in care a fost lasat fara busola, Traian Basescu s-a intors la comanda navei. Cei care stiu firea lupului de mare banuiesc cam ce razbunari urmeaza. El si piratii sai scosi in afara Constitutiei de coalitia antiprezidentiala au castigat.
Presedintele Traian Basescu este omul momentului. Nu are niciun alt adversar pe masura. Iesit intarit din referendum, in primul rand presedintele va face pe dracu-n patru sa scape de Guvernul Tariceanu. Va pune presiune pe Parlament pentru constituirea unei alte majoritati care sa-i promoveze proiectele: introducerea votului uninominal si modificarea Constitutiei. Daca Traian Basescu va putea sa-si tina in frau limba ascutita si sa-si tempereze firea, folosind tactici diplomatice, s-ar putea sa aiba ceva sanse de reusita. Cum calul batran nu se-nvata la ham, cred ca nici Traian Basescu nu va putea sa adopte o strategie calma si coerenta.
Partidul Democrat e pe val. Aparent, are toate motivele sa fie increzator in viitorul sau. Are un lider charismatic, cu priza la public si ... cam atat. Basescu a tras PD de la 5-6%, cat avea dupa despartirea de Petre Roman, la cote de piata greu de imaginat chiar si de cei mai optimisti democrati. In afara lui Basescu insa, PD nu are perspectiva unui alt lider pe masura. Vasile Blaga este un foarte bun organizator, om de echipa, poate fi un ministru sclipitor, dar nu are anvergura unui lider de talie nationala. In rest, democratii se pot lauda doar cu videni, boci si alte nume de esalonul doi.
De partea cealalta, tabara invinsa e in degringolada, chiar daca liderii politici au incercat sa atenueze si sa rastalmaceasca socul urnelor. Prima si marea deziluzie se numeste Mircea Geoana. Omul politic spilcuit, scolit pentru practicarea diplomatiei in orice cabinet occidental, si-a ratat cariera. Ajuns liderul celui mai mare si mai corupt partid din Romania prin compromis, a continuat pe aceeasi linie. Nu a avut forta si nici curajul de a reforma partidul. Nu s-a putut desprinde de Ion Iliescu care, desi a devenit o fantoma politica, vrea sa moara cu partidul de gat. A involuat politic tot printr-un compromis, aducand un subiect de bascalie precum Vanghelie in fruntea partidului. Rupt de realitate si manevrat din umbra fara sa-si dea seama, a fost portdrapelul unei actiuni falimentare precum suspendarea presedintelui. Personal, m-a dezamagit dupa aflarea primelor rezultate ale scrutinului prin faptul ca a luat in derizoriu participarea la vot si, prin asta, a negat legitimitatea referendumului. Cu alte cuvinte, "Ce fel de victorie e asta, Traiane?", uitand ca PSD si celelalte partide care l-au suspendat au facut tot ce le-a stat in putinta sa simplifice procedura demiterii.
Cat despre faptul ca participarea la vot a fost scazuta, Geoana ar trebui sa stie ca acest lucru se datoreaza, in primul rand, Domniei Sale si colegilor politicieni din toate partidele care refuza cu incapatanare sa-si mai taie din privilegii, sa-si improspateze randurile, sa lucreze cu adevarat in interesul celor care i-au mandatat sa-i conduca.
A doua deziluzie se numeste Calin Popescu-Tariceanu. Ca si Geoana, un lider din generatia noua, de perspectiva, dar care parca vrea sa ramana in Palatul Victoriei pana la demolare. A gresit capital in fata electoratului traditional de dreapta in momentul in care a acceptat sa fie sustinut in Guvernul minoritar de catre PSD si PRM. A gresit cand a intrat in hora suspendarii presedintelui si a rastalmacit sensul votului cand a afirmat ca "electoratul i-a dat lui Basescu o a doua sansa". Pentru ca nu poporul i-a anulat prima sansa, ci Parlamentul. Cu fiecare zi pe care Tariceanu o petrece in fruntea Guvernului si a PNL, credibilitatea partidului scade constant. Cristian Tudor Popescu spunea ca Guvernul Tariceanu II este "masca mortuara a PNL". Se poate sa aiba dreptate, insa un lucru e sigur: partidele care isi pierd vertiginos credibilitatea cand se afla la guvernare se distrug iremediabil. Exemplul PNTCD ar trebui sa fie concludent pentru conducerea liberala.
Cat priveste celelalte partide aflate in coalitia antiprezidentiala, votul de la referendum incepe sa limpezeasca apele. PRM nu mai este ce a fost si mai mult decat atat. Cu un lider inteligent, dar isteroid, cultivand un nationalism extremist intr-o epoca a globalizarii, partidul se afla in cadere libera in preferintele electoratului. Nici UDMR nu se simte prea bine. Cladit pe fundament etnic, organizatia si-a tras vigoarea din teama minoritatii maghiare de a fi persecutata de majoritate. Lucrurile se schimba insa, baronii UDMR sunt la fel de nocivi ca si ai altor partide si reprezinta principalul pericol pentru maghiari, ca si pentru romani. Electoratul UDMR a inceput sa vada cum stau lucrurile, iar introducerea votului uninominal va limpezi si mai mult apele. Cat despre conservatori si liderul lor, ce-am avut si ce-am pierdut? A fost umanist, apoi conservator, in alianta cu PSD, apoi a tradat, ca sa aflam dintr-un dosar prafuit ca se numea Felix si era turnator...
Referendumul a deschis balul celor doi ani consecutivi de alegeri. Anul acesta avem alegeri europarlamentare, in 2008, alegeri locale si generale, iar in 2009, prezidentiale. Daca partidele nu se vor scutura de imaginile prafuite si nocive Iliescu, Hrebenciuc, Geoana, Patriciu, Vadim sau Markó Béla, tara asta va canta dogit rau de tot in simfonia europeana, riscand sa fie data afara din orchestra.