Dupa accidentul lui Teo Peter s-a facut valva o perioada. Romanii s-au rasculat sentimental, neintelegand cum este posibil ca un cetatean roman sa fie ucis dintr-o prostie pe teritoriul statului nostru, de catre un cetatean american care sa nu pateasca, in definitiv, nimic. Killerul a fost retras cu blandete din tara, ca nu care cumva sa fie lezat sau deranjat de mersul anchetei sau de curentul puternic de opinie format impotriva lui. Ultimele noutati concrete legate de mersul anchetei proveneau de la Ambasada americana la Bucuresti, care dezmintea categoric stirea potrivit careia puscasul marin implicat in moartea lui Teo Peter ar fi fost achitat de justitia americana, precizand ca instantele americane nu s-au pronuntat inca in acest caz. Tacere si iar tacere. Impotriva ucigasului de fapt nu fusesera formulate nici macar acuzatii. Ce pretentii sa avem de la o sentinta corecta si cinstita, care sa razbune intrucatva greseala impardonabila a acestuia? Mai conteaza ca pana si Ambasada SUA la Bucuresti recunoaste faptul ca, inainte de accident, ucigasul isi facuse meandrele prin mai multe cluburi de noapte din capitala, unde consumase la greu bauturi alcoolice? Eh, dar ce dovezi sa avem noi, din moment ce, imediat dupa tragicul eveniment, americanul mofturos a suflat in fiola pentru a i se stabili alcoolemia, dar rezultatul nefiind pe gustul sau, a refuzat recoltarea probelor de sange care l-ar fi incriminat? Ca doar aparatele noastre nu-s performante, el voia cu ale lor, eventual peste cateva zile, cand se evaporau si ultimii aburi ai alcoolului. A fost de ajuns sa spuna ca n-a prea pus gura pe bautura ca toata lumea trebuia sa-l creada, ca doar n-ar fi patat el onoarea americana mintind. Daca si colegii care au sarit cu mic, cu mare, sa-l culeaga de la locul faptei si sa-i mai stabileasca si ei o alta alcoolemie, au mintit, incercand sa contrazica rezultatele romanesti, ce sa ne mai mire comportamentul ucigasului? In cele cinci luni care au trecut de la producerea accidentului, anchetatorii romani au audiat mai multe persoane pentru a reconstitui evenimentele premergatoare momentului din intersectia Bulevardul Dacia cu strada Mihai Eminescu. Probele stranse la dosar demonstreaza fara drept de tagada ca puscasul marin era destul de beat cat sa nu vada nici cele mai elementare si vizibile semne de circulatie. Pe de alta parte, autoritatile americane ce fac? Pastreaza cea mai desavarsita tacere si declara ca nici macar nu au fost aduse acuzatii impotriva ucigasului! Probabil pentru a completa bunele intentii, pentru a masca acest dezinteres evident si sa-si mai spele din pacate, americanii s-au gandit sa infiinteze un program prin care sa fie comemorate viata si munca muzicianului Teo Peter, iar drept omagiu adus memoriei sale si drept compensatie va fi acordat un premiu unei personalitati culturale din Romania. Iar noi ce ar trebui sa facem? Temenele in fata democratiei lor, in fasa sistemului lor juridic perfect inchegat si "perfect” aplicat? In fata bunelor lor intentii? Romanii nostri mor si noi sa ne bucuram ca ei ne dau premii sa trecem mai usor peste eveniment?