"Farmecul trairii este ca lucrurile au nevoie de inteles, nu numai de explicatie", spune un mare intelectual roman. Desi zeci de analisti defileaza pe ecranul vietii noastre in incercarea de a ne explica diferenta dintre bine si rau, ii inregistram definitiv pe retina inimii doar pe aceia care creeaza sau dezvaluie sensuri. Noi nu dispunem intotdeauna de instrumentele necesare pentru a palpa adevarul vietii atat de frecvent ascuns sub mormane de deseuri cotidiene. Si atunci vine el, omul cu un intelect iesit din comun, posesor al unui talent deosebit, care a petrecut ani multi in incercarea de a stapani arta extragerii esentei din cuvant si prin cuvant. Vorbele lui ne limpezesc indoielile si cel mai adesea ne aduc in pragul placerii estetice. Il admiram pe el, intelectualul cu ochelari sau barba, maestrul nostru care nu se limiteaza la a ne explica rezolvarea unei probleme, ci ne poarta in universul sensului.
Pe acest om il admiram la inceput fara rezerve si l-am urma oriunde. Incercam sa ne modelam tiparul fiintei noastre dupa matrita fiintei lui. Cum in alte straturi ale generatiei mele au existat depechistii si punkistii, asa au existat si cioranienii sau eliadienii. Citim numai listele de carti din jurnalul unuia sau arboram doar atitudinile pesimist-catastrofice ale celuilalt. In dorinta de a-i imita pe acesti magicieni, care printr-o fulgeratoare miscare a cuvantului iti descopera miezul lucrurilor, incepem sa-i idealizam. Astfel, omul intelept cu ochelari sau barba se transforma intr-o icoana. Si pentru ca instrumentul sau de lucru este adevarul, dimensiunea sa umana se pierde. Dupa o vreme, afli despre zilele tineretii sale legionare sau despre deliciile erotice ale batranetii sale si atunci icoana cade... se sparge in mijlocul furiei noastre. Ne-a mintit; era si el om. Si regretam reflexele noastre adulatorii, regretam absenta unei demitizari venite la momentul potrivit.
O astfel de demitizare a marilor intelectuali ai civilizatiei occidentale aduce faimosul jurnalist Paul Johnson in cartea sa "Intelectualii" (editura Humanitas, 2006). Folosindu-se de harul limpezimii stilului jurnalistic, dar si de stiinta investigatiei serioase, Johnson incearca sa descopere daca exista armonie intre verticalitatea gandirii marilor personalitati culturale si practica vietii lor cotidiene. Prima statuie sparta in bucati este Tolstoi: de un egoism feroce, tratandu-si sotia ca un tiran oriental si avand cunostinte superficiale de istorie, marele maestru rus ni se infatiseaza in deplinatatea umanitatii sale greselnice. Aflam ca Biserica Ortodoxa l-a excomunicat in 1901 si ca pentru Tolstoi sistemul democratic britanic era cel mai mare pericol care ameninta omenirea. Urmeaza alta dureroasa demitizare: Ernest Hemingway. Pentru originalul castigator al unui premiu Nobel, ura de mama se ridicase la gradul de sistem filozofic. La Hemingway, linia comunista a orientarilor sale este adancita de usurinta si obisnuinta minciunii. Alcoolismul avea o importanta covarsitoare in munca sa. Ni se dezvaluie un om extrem de invidios pe colegii lui de breasla, in ciuda talentului sau imens, secat de altfel in anii batranetii.
"Intelectualii" este o carte ce poate fi traita ca o cursa nebuneasca de distrugere a icoanelor intelectualilor renumiti. Rand pe rand, cad in uman Ibsen, Sartre sau Rousseau. Ca un adevarat ecologist al mintii, Johnson ne reaminteste ca nu omul este acela ce-si merita statuia, ci ideile sale.
[email protected]