Imagini de-a dreptul jenante la Sommet, in momentul in care presa a trebuit sa faca pozele de grup. Ziaristii s-au calcat in picioare, au protestat, ordinul de a intra pe rand a fost revocat... a iesit o nebunie... Cu alte cuvinte, la faza asta, ori ne-a fost prea mare caciula, ori cineva nu si-a facut bine treaba. Trecand peste balbele pe care toata presa le-a tapetat, in detaliu, Sommet-ul trebuie vazut ca un eveniment care ne-a adus in centrul atentiei. Un eveniment care a demonstrat ca suntem cei mai francofoni dintre francofoni, care a adus la Constanta un francez care ne-a vorbit de bine, care ne-a laudat si care a aratat ca am dat Frantei o multime de intelectuali. M-au uns la suflet aprecierile francezului. Si, cu tot subiectivismul (recunosc, altfel nu puteam sa fiu), am spus, convinsa, ca am meritat aprecierile. Romanii s-au remarcat si au adus un aport deosebit in cultura Frantei. Mai departe insa, Sommet-ul a adus si controverse, dar si o mare dezamagire pentru cei care inca mai citesc istorie, o cunosc si o inteleg din cartile adevarate de istorie. Presedintele Republicii Moldova, Voronin, a refuzat sa onoreze invitatia. Moldova nu mai este Romania. Speram - unii, dar in zadar. Bate vant rece de peste Prut. Ei, si daca asta e durerea mare, mai trebuie adaugat ca Sommet-ul, descris parca numai cu balbe si ploaie si bucuresteni care nu s-au putut bucura de o bere la un mic (mare suparare, mare!), ne-a si costat. Dar ne-a adus imagine. Daca neaparat buna sau daca si presa din afara va comenta, zile in sir, incidentul de la "poza de grup", ramane de vazut. La fel si in cazul Libanului suparat pe gestul lui Traian Basescu. Nu putea fi impacata si varza si capra. A fost impacata doar tara care ne va ajuta de acum inainte mai mult - probabil ca acestea a fost ratiunea, tara in cinstea careia a si fost organizat Sommet-ul. Cat priveste reactia presedintelui Voronin, repet, o mare dezamagire. O palma data de fratii care nu mai vor sa ne fie frati. Asa a decis presedintele lor. Un alt individ care a uitat istoria si a invatat, probabil, dupa manuale de istorie de doi bani, ciopartite si interpretate dupa chipul si asemanarea gerului rusesc, asa cum incep sa fie si cele din Romania. N-au parte neaparat de ger, poate doar de lipsa de pasiune si devotament, de constiinta, nationalism, patriotism. Dar, astea cuvinte mult prea mari, sunt cuvinte care devin "jenante", nu-i asa? Nu le rostim, ca nu cumva sa parem ciudati. Sau interesati.