De ce aleg romanii sa plece din tara? Pentru ca isi doresc sa aiba o viata imbelsugata, sa locuiasca intr-o casa spatioasa, sa aiba o masina ultimul racnet si o tipa cu talie de viespe, precum Naomy Campbell, si cu ochii de caprioara ai Angelinei Jolie. Dar cati dintre romanii plecati peste hotare reusesc sa aiba toate aceste lucruri? Am o matusa care a plecat din Calarasi in Italia, pentru o viata mai buna. Acolo are grija de o batrana pentru a-si intretine fiica, eleva acum in clasa a XII-a. A plecat din Calarasi pentru ca acolo sunt putine locuri de munca si, chiar daca si-ar fi gasit unul, era prost platita. Dar, si in Italia, matusa mea e departe de visul romanului care spera ca alta tara iti ofera lapte si miere. Ceea ce nu am inteles insa niciodata este de ce statul roman investeste in copiii olimpici, le ofera burse in strainatate, pentru ca, mai apoi, acestia sa nu se mai intoarca in Romania. Multi romani imi spuneau ca sunt nemultumiti ca statul roman investeste financiar si sentimental doar in copiii olimpici sau, la pol opus, in aurolaci, in loc sa se preocupe de copiii normali. Ce face statul pentru copiii normali, care invata bine, dar care nu sunt olimpici si nu obtin rezultate senzationale? Nimic. Sunt convinsa ca, daca s-ar organiza mai multe evenimente la sfarsit de saptamana, in parcuri, in stranduri, in sali de sport, lumea ar fi mai buna. Nu ar mai fi nici atatea tentatii pentru tineri catre drog si bautura, catre lecturi facile si prostitutie. Din pacate, cu exceptia unor spectacole si concerte care se petrec in Bucuresti, pe timpul verii, in rest nu e mai nimic. Ma refer la intalniri organizate, precum spectacole gratuite in aer liber, cenacluri literare (cum erau pe vremea studentiei mele), maratoane. Ministrul Culturii si Cultelor si nu numai el, ci si ceilalti ministri, al Mediului si al Sportului, ar trebui sa organizeze atat de multe intalniri, incat agenda noastra sa fie plina nu numai in fiecare week-end, ci si in cursul saptamanii. Poate ca si din acest motiv romanii aleg sa munceasca in alte tari. Aici, nu le-a mai ramas aproape nimic. Decat dorinta de a trai pentru a merge la munca zilnic, a bea o bere, a merge uneori la un gratar sau a face o plimbare cu vaporasul, in Parcul Herastrau. Cate lucruri s-ar putea face in parcuri! Cate evenimente! Daca as fi Ministrul Culturii si Cultelor macar pentru o zi - as sti ce sa fac. Dar, pana atunci, nu-mi ramane decat sa ma adaptez stilului de viata din Romania, pentru ca nu pot pleca de aici. Nu pot parasi tara, nu am taria asta. Inca mai sper ca pot sa fac lucruri bune pentru oamenii de aici. Inca mai cred ca mai pot schimba ceva. La urma urmei, "Si maiine e o zi!". Ca doar e o replica din filmul "Pe aripile vantului", care ma determina sa cred ca misiunea mea nu s-a terminat.