Ai vedea ca am o tara/Ca un fagure de miere/Strins din flori de primavara…

Asta a fost mai de mult; daca a fost. Acum, tara a capatat un calificativ superior; la sfirsitul lui 2004 a devenit o tara „la cheie“.

Am stat mult sa ma gindesc cum vine asta? Care cheie? Si de unde? Si am gasit mai multe raspunsuri posibile. Ar putea fi vorba de cheile de la vilele imbogatitilor bugetari pe cai sinuoase care ratacesc pe meandrele concretului trecind prin parlament sau prin guvern sau prin salile de licitatii, unde nu s-au tinut licitatii, sau prin comisii de acordare a fondurilor comunitare… Dar,urmarind sinergia faptelor, s-ar putea sa fie cheile de la masinile lor de lux. Ori de la seifurile in care stau ascunse anexele la contractele de privatizare. Ori de la celulele amenajate corespunzator, care sint momentan libere, asteptind judecata marilor corupti; care s-ar putea sa fie judecata de apoi. O alta posibilitate ar fi ca este vorba de cheia de la usa hambarului in care stau adunate bogatiile natiunii. Numai ca au pus o broasca Yale; si cind baietii au auzit „ia-le“ s-au pus pe luat.

Azi dimineata am avut impresia, pentru cinci minute, ca sint rautacios si partinitor. Aceasta s-a intimplat cind am citit un articol in care se enumerau realizari marete in tara la cheie: citeva privatizari de succes (cu anexe secrete), un inceput de autostrada si alte citeva lucruri. Nu poti spune ca nu au existat si realizari, dar de beneficiile lor s-au bucurat numai cei privilegiati.

Atunci, bazat pe fapte, am incercat singur sa identific caracteristici ale tarii predate la cheie de liderul bicefal al fostului partid conducator. Romania are unul din cele mai scazute niveluri de trai din Europa si un procentaj extrem de important de locuitori care traiesc la limita saraciei. Durata de viata, de asemenea, este printre cele mai mici. In schimb, avem o cifra ridicata a mortalitatii infantile, avem paduchi, riie, tuberculoza, lucruri cu care putine tari ale Europei se pot mindri. Avem un numar mare de tineri cu studii superioare care au parasit tara, desi aceasta se afla sub cheie. Actiunea lor a fost impulsionata de cunoscutul indemn: „Cei care nu ne apreciaza sint liberi sa plece in Congo“. Invatamintul, sanatatea, cercetarea stiintifica sint la pamint. Nu mai avem paduri si nici animale care sa le populeze. Am vindut pina si potirnichiile. Si cite alte realizari care ne-au dus pe noi culmi de progres si civilizatie. Fosta putere argumenteaza ca a stat prea putin timp la conducere ca sa poata realiza mai mult; in schimb, reproseaza actualei conduceri ca, in cele noua luni, n-a rezolvat toate problemele grave care se aflau in tara la cheie.

Stam bine insa la coruptie; avem cei mai capabili corupti din Europa in tara la cheie, desi, cum spuneau ei insisi, coruptia nu exista, ea fiind o inventie a presei. Pe cind Scheele spunea zilele acestea: „Nici o tara nu-si poate permite un nivel ridicat de coruptie. Romania, pe motive uneori nejustificate, are o imagine externa foarte proasta. Din pacate e cunoscuta ca o tara cu multi corupti“. Cum naiba au putut intra la noi coruptii cind tara era sub cheie?

De curind am revazut la televizor „Procesul de la Nurenberg“, al carui mesaj principal este acela ca, intr-o tara in care justitia admite sa fie aservita politic, lucrurile pot degenera in mod grav. Cum a fost justitia in tara predata la cheie? Pai, daca ministrul justitiei, cel pus pentru a veghea asupra cinstei si corectitudinii cetatenilor, este implicat in actiuni cel putin dubioase, ce mai poti adauga? Cind presedintele tarii da indicatii justitiei in problema retrocedarilor sau a unor dosare pe care dinsul le considera imaculate si albe precum cocaina, ce-ai mai putea spune? Cit despre stenograme...

Sa nu credeti ca acum, in antiteza, ma voi entuziasma de actuala putere, de premierul Calin Patriciu Tariceanu sau de Elena Udrea Cucurigu? Am si eu multe de reprosat si o voi face in continuarea acestui articol. Dar nu pot sa nu remarc ca a inceput sa se miste „ceva“. Incetineala miscarii se datoreaza si inabilitatii actualei puteri, dar si strimbelor disperate puse de fosta putere, care a pierdut atitea privilegii si mai este si terorizata de posibilitatea iesirii la suprafata a unor lucruri ascunse in casa la cheie. La constatarile oficialilor din UE ca la finele lui 2004 sansele unor evaluari pozitive erau debile si ca de-abia acum ele au capatat consistenta, PSD riposteaza ca tatarul Basescu este urmasul dictatorului fascist al Italiei. Si lui Basescu i se pot reprosa unele lucruri, si o voi face si eu. Dar in ansamblu, dupa ce adunam plusurile si scadem minusurile, bilantul ramine pozitiv. Mai ales daca tinem seama si de nenorocirile care ne-au napadit. Mai intii inundatiile, caci dinsii au spus: „Dupa noi, potopul!“, si acum gripa aviara. Care a fost precedata de o gripa a mistretilor, gripa adi-ara .

Imi propusesem mult mai mult, dar imi rezerv placerea sadica de a va plictisi pentru joia viitoare. O singura problema as vrea sa ridic: este normal sa asteptam totul de la conducatori si de la „cei de sus“? Am avut ocazia, urmarind nunta lui Mutu, sa constat, din nou, calitatea „noii clase“. Doamne pline de diamante, care nu stiau sa foloseasca in mod civilizat veceul. Manele ascultate la un asemenea volum incit a fost nevoie de interventia politicoasa a oficialitatilor… Ce sa mai comentezi?