Principalele partide din Alianta D.A. par a fi angrenate, mai nou, intr-un joc ciudat care aminteste de vremurile copilariei in care erau "la moda" scandari de genul "la popa la poarta, e o pisica moarta, cine-o rade si-o vorbi, drept in gura lui va fi". Cum bine stim, dupa semnal, toti participantii la intrecere erau siliti sa pastreze o tacere mormantala, primul care indraznea sa scoata vreo vorba fiind perdantul.
Dupa acuzele de stilul "ba pe-a ma-tii!", legate de eventuale legaturi cu Securitatea, a venit randul fostului partid de guvernamant sa preia rolul de capra raioasa a carei atingere duce la o periculoasa discreditare in fata electoratului. Desi momentul primirii noastre in Uniunea Europeana ar fi trebuit, in mod normal, sa duca la o impacare fireasca, certurile dintre PD si PNL nu contenesc, spre intristarea si disperarea celor care au sperat ca episodul CDR nu se va mai repeta.
Faptul ca Dinu Patriciu a sponsorizat PSD-ul, in timpul campaniei elctorale din 2004, este privit ca un gest de inalta tradare de catre cei din PD, in frunte cu fostul sau lider si actual presedinte, mult mai putin echidistant decat i-ar cere functia si Constitutia. I se alatura, oarecum pe buna dreptate, cei inlaturati, pe diferite motive, din partidul pastorit de premier, unul dintre cei mai vehementi fiind Cristian Boureanu, un soi de Ludovic Orban al aripii pro-PD din Alianta, care are vorbe grele despre ceea ce domnia sa numeste "gruparea" Tariceanu.
De cealalta parte, propunerea presedintelui de numire a lui George Maior in fruntea Serviciului Roman de Informatii este privita cu ochi rai de PNL, care, uitand de tradarea lui Patriciu, considera ca este vorba despre "un pact cu diavolul", prin care domnul Basescu vrea sa-si asigure un viitor linistit, ferit de o eventuala scoatere la rampa a unor dosare banuite a fi foarte bine pastrate, dar si foarte periculoase pentru presedinte.
Poate ca, asa cum se intampla adeseori, adevarul este undeva pe la mijloc. Acolo unde acum se afla partidul condus fara prea mult succes de domnul Geoana. Un partid care, desi se afla intr-o perpetua degringolada, pare, chiar din postura "caprei raioase", sa devina un arbitru al hartuielilor dintre cei care ar trebui sa-si vada de treaba. Nu atat pentru binele lor, cat pentru binele tarii, care asteapta de la alesi ceva mai mult decat jocuri de-a "pisica moarta".