Urmaresc cu mult interes comentariile cititorilor, exprimate in spatiul destinat lor in editia electronica a GdS, si chiar cu placere, dialogul fiind apanajul oamenilor inteligenti si o necesitate intr-o societate care se vrea democratica si care s-ar putea chiar sa devina astfel.

Un distins cititor remarca faptul ca articolele mele isi accentueaza tenta de tristete. Si fiindca chiar asa este, m-am gindit, dupa modelul lui Ion Iliescu, sa dezmint aceasta realitate. Desi, poate, in Romania de azi, cea mai potrivita maniera de a-ti manifesta veselia este tristetea. De fapt, este suficient sa privesti realitatea si s-o prezinti exact invers.

Ca sa fiu sincer (ceea ce de multe ori e daunator), ar exista multe motive sa fiu bucuros, dar, cu parsivenie, n-o fac, luind ca exemplu o intimplare atribuita lui Arghezi. Acesta, ascultind o gluma spusa de o cunostinta, nu a reactionat deloc. Un martor al intimplarii l-a intrebat atunci daca
i-a placut gluma. „E foarte buna“, a raspuns maestrul. „Atunci de ce n-ati ris?“ „Pai, ce, sint prost sa-i fac o bucurie? Rid acasa“. Vedeti, de-aia nu-mi manifest veselia. Le-as face o bucurie pesedistilor, care ar putea spune: daca n-am fi fost noi la putere, Avramescu nu s-ar putea veseli astazi; iar actuala putere: a trebuit sa venim noi la putere ca sa se veseleasca si saracul Avramescu! (Chestia cu „saracul“ este singurul adevar in cele spuse mai sus).

Motive de veselie am avut multe anul acesta: inundatiile de pilda. Si acum gripa aviara. Am cautat si eu pe la magazine o gaina cu gripa aviara, ca sa vad ce gust are, dar n-am gasit. Mi s-a spus ca au fost cumparate toate de Basescu, care, la o parte din ele, le-a pus Cornu-n frunte si le-a dat cadou lui Nastase. Pe celelalte le-a mincat Elena Udrea, care, fiind dupa sot Cocos, e moarta dupa gaini. De molipsire nici vorba. Virusul nu rezista la 70 de grade; ori, doamna consilier e mult mai fierbinte, lucru confirmat si de presedintele Republicii Norvegia.

Mare bucurie: pesedistii se cearta intre ei. Dar nici cei din Alianta nu vor sa se lase mai prejos si se cearta mult mai inteligent si, deci, mai nemotivat. (Desi numai prostia e contagioasa, pe cind inteligenta nu). Cel mai certat este domnul Iliescu, care a ajuns in situatia unui parinte ai carui copii nu mai vor sa-l asculte. Dar un parinte realist isi da seama ca vine o vreme cind copiii doresc sa mearga pe propriile picioare si ca sfaturile lui, utile in perioada de inceput, devin cu timpul cicaleli anacronice si enervante. O retragere onorabila ar fi fost preferabila umilintei, dar pentru asta ar fi trebuit sa-si dea seama ca timpul sau a trecut. Ceea ce nu s-a intimplat. Liderii PSD denumesc gingas certurile lor ca un democratic schimb de opinii si ca o dovada ca partidul este viu. Cum pina acum n-au existat certuri violente, rezulta ca am fost condusi de un partid mort. Si daca mort a facut ce-a facut, dar acuma ca e viu? Doamne, iarta-ne.

Un alt motiv de bucurie este vestea ca tot mai multi politicieni afirma necesitatea unei primeniri a clasei politice. Chiar si un fost consilier al lui Constantinescu a subliniat aceasta necesitate, gindindu-se poate si la faptul ca, pe cind ocupa aceasta functie, si-a adus si fiul intr-o functie similara. PSD declara ca e de acord cu aceasta problema, cum a fost totdeauna, dar cu o conditie: partidul sa se primeneasca daca trebuie, dar sa nu se schimbe nimica. Ba mai mult, sa se intareasca si cu cei indepartati pe nedrept. Ca de pilda Bivolaru, care n-a furat bani, ci din contra, a cumparat un teren pe Zambaccian. Sau Hayssam, care nu are nici o legatura cu celebra rapire. Basescu i-a rapit si i-a tinut ascunsi intr-un garderob. Si ca sa confere un caracter dramatic lucrurilor, a spart si roata din dreapta a avionului, care decolase din sus-numitul garderob in directia Otopeni. Cred ca, pina la urma, schimbarea se va produce in singura maniera acceptabila: pesedistii se vor inscrie in PNL, iar democratii in PSD. Pina atunci, politicienii joaca alba-neagra, in diverse maniere. Puterea, uite mesa, nu e mesa, uite anticipatele, nu-s anticipatele, uite demisia, nu e demisia. PSD, uite congresul, nu e congresul, uite prostanacul, nu e handicapatul. Unii spun ca nu e timp de congres, fiindca se pregatesc de guvernare. Parca si vad, dupa „primenire“, un guvern cu adevarat eficient: Bivolaru la finante, Hayssam la externe, Dan Iosif la invatamint, Vanghelie la cultura, Cozma la interne, Rodica Iorgovan la justitie, Puwak la integrare, Plombagina la sanatate.

Uneori ma-ntreb: de ce-om fi noi romanii asa de oropsiti?

Am deschis televizorul si am prins finalul unei propozitii din textul unei reclame: pentru ca meritati!