Febra preaderare si euforia postaderare, fiindca traim in Roma­nia, ne-au ocupat tot timpul, ca sa parafrazam o expresie a lui Mircea Badea mai mult decat memorabila. Marele public, dar poate si impor­tante cancelarii de la Bucuresti au igno­rat interviul presedintelui Vla­dimir Putin pentru "Financial Ti­mes" pana cand un ziar romanesc l-a repro­dus totusi si spre stiinta lor.
ßi asa ne aducem aminte, din nou, unde ne aflam pe harta. Adica, suntem cumva in Uniu­­nea Europeana si cumva ve­cini cu Rusia. Cumva in UE, in­tru­cat chiar daca suntem euro­peni, dupa criteriile de la Bru­xelles, mult mai mult decat in proportie de 40 la suta, cum ne estima co­misarul Ollie Rehn, in aprilie, dar nici suta la suta. Cumva vecini cu Rusia (semi­vecini, ar zice Andrei Plesu), pentru ca, vrem-nu vrem, peste Moscova nu se poate trece. Nici in ambitiile noastre pon­tice, nici in relatiile cu Republica Mol­dova, nici - mai ales - in chestiuni ener­getice si, in general, ce tin de economia tarii.
In interesul sau, Putin anunta, cat se poate de manierat, ca noile arme ale Rusiei nu vor mai fi tancurile, ci petrolul si gazele. De asta va renunta, probabil, cu dezinvoltura la fotoliul din Kremlin pentru altul, de PDG al unei com­panii energetice gigant. ßi chiar daca respinge sin­tagma Rusia-superputere energetica, reamin­teste ca "dispunem de resurse mai mari decat ale oricarui alt stat". Asigurarea ca Moscova nu inten­tioneaza sa manipuleze in interiorul UE o privim si prin grila conductei de gaz ce va ocoli Polonia, si prin temerile manifestate la Kiev, si prin inghetul cronic din relatiile ro­mano-ruse.
Asadar, suntem cumva legati, in continuare, si de Vest, si de Est. "Cumva" e un poem de Evtu­senko. Marele poet rus care, aflat asta-vara la Bucuresti, a fost decorat de presedintele Basescu. Dar, in general, n-a prea retinut atentia, caci chiar in acele zile evolua intr-o sala bucuresteana Shakira. Cumva tre­buie sa privim mai clar in jur.