Aproape in fiecare zi, in imediata aproiere a Palatului de Justitie, trecatorii care mai au timp sa se uite si in alta parte decat la masinile care trec haotic prin super-intersectia din zona pot observa o coada pasnica, ordonata si batrana, alcatuita din pensionari care asteapta rabdatori, in soarele crunt, sa le vina randul. Zecile de batrani cuminti (multi dintre ei isi aduc chiar si scaunelul de acasa, stiind cat vor avea de asteptat) care stau acolo incolonati nu vor altceva decat sa se bucure de masajul gratuit pe care li-l face un anume ins care pretinde ca aparatul pe care il poseda le alina suferintele varstnicilor.

Daca acest lucru e adevarat, e datoria autoritatilor sanitare sa afle. Oricum, nu asupra realitatii sau neadevarului efectelor acestui tratament pseudo-medical voiam sa atrag atentia. Un alt aspect m-a nedumerit si m-a lasat cu un gust amar. Presupunand ca efectele masajului-minune sunt chiar atat de grozave, tot nu pricep daca acestea merita efortul pe care il fac batranii, pentru a sta atatea ore la coada, in soare. Sa zicem ca durerile reumatice sau ce o vindeca aparatul mult-laudat chiar dispar pentru cateva ore. Perfect! Dar merita o alinare temporara a unei suferinte sa te expui cu buna stiinta la pericolul mult mai real al unei insolatii sau, fereasca Dumnezeu, al unui stop cardiac provocat de caldura?

Este chiar atat de greu sa pui in balanta beneficiile - repet, daca ele exista - si neajunsurile care cu siguranta apar dupa cele cateva ore de stat la coada? Este oare imposibil sa distingi intre o alinare de moment si un moment care te poate nenoroci pentru toata viata? Sau rezultatele imediate sunt mult mai tangibile pentru un batran care crede ca nu mai are ce astepta de la anii care i-au ramas?

Iar aceste intamplari, daca le putem spune asa, sunt doar niste palide mostre ale unui mod de gandire si de viata care nu doar ca nu mai este orientat catre speranta si liniste sufleteasca, ci se indreapta vertiginos, de parca ar avea atarnate de grumaz stanci sisifice, catre acceptarea disperarii si a nenorocirii ca firesc. Este si asta o consecinta a transformarii societatii romanesti actuale. Din nefericire, o transformare nedorita, dar ireversibila.