Ultimii ani de dupa ’89 au adus acestui popor multe ciudatenii in privinta economiei tarii. Am trait si-am auzit, an de an, multe “inginerii“ si afaceri, care mai de care mai “revolutionare“, mai “acceptate“ de Banca Mondiala, sau chiar de legislatia UE, foruri la care guvernelor le-a placut sa faca referiri atunci cand si-au dorit acceptarea neconditionata a masurilor adoptate.
Asa s-a intamplat in toate cazurile de rasunet, care au zguduit din temelii economia noastra de tranzitie. In functie de interesele fiecarui grup politic care a detinut la un moment dat puterea, s-au scutit de taxe, s-au reesalonat datorii de mii de miliarde, s-au etatizat intreprinderi care fusesera privatizate cu mare pompa, s-au sters arierate. Iar aceste “atentii“ ale statului nu s-au intamplat doar intr-o guvernare sau alta, ci in toate. Iar de scutiri au beneficiat colosi industriali privatizati. Din petrol, din industria cauciucului, din chimie si petrochimie, din con-structii.
Dar nimeni, pana acum, dintre cei care au beneficiat de aceste clemente guvernamentale nu a avut tupeul, pentru ca despre asa ceva este vorba, sa se laude cu bunastarea rezultata din aplicarea unor astfel de “ajutoare de stat“. Nimeni pana la SIDEX, respectiv ISPAT, firma care detine controlul asupra Combinatului Siderurgic de la Galati, nu s-a laudat cu “rezultatele“ obtinute in procesul economic dupa ce fusese scutita de plata taxelor la stat si de impozitul pe profit. Care agent economic de pe aceasta planeta nu are rezultate pozitive daca nu plateste taxe la stat si nu-i este impozitat profitul? Carei firme, mica, mijlocie, mare, din tara noastra, ca despre noi ne doare, nu i-ar conveni sa vina Guvernul si sa-i spuna: “timp de cinci ani nu mai platesti asigurarile de sanatate, somajul si alte taxe, iar timp de trei ani iti bagi profitul in buzunare fara sa mai platesti impozite“? Oricarui intreprinzator i-ar prii acest mod de lucru. Stim ca, la astfel de decizii, exista raspunsuri “fundamentate“ economic si social.
Mai stim ca vom fi acuzati ca presa iarasi abordeaza tendentios problemele economice vitale ale tarii. Dar stim si ca astfel de decizii, cum a fost cea de curand de la Rafo, cum au fost cele care au vizat Petromidia, Tofan, Contransimex si alti privilegiati, nu sunt de natura sa stabileasca relatii economice de piata concurentiala, nu sunt decat niste interventii chirurgicale de moment, care lungesc agonia unei economii de tip vechi, maligna.