Precizari. Ca mi-am adus, brusc, aminte. A fost odata o oarecare. N-avea de nici unele, pentru ca mai tarziu sa descopar ca n-avea nici macar caracter. Dupa ce a mancat o bucata de paine - buna-rea, dar o bucata de paine - alaturi de colegii de la Replica, a plecat. Din pacate pentru ea, a ramas tot o oarecare, cu toate ca acum isi umfla muschii cum ca ar fi ziarista. Urmarind insa mai departe firul "evolutiei" de du-te-vino prin presa, de adaugat ca, la un moment dat acea oarecare a solicitat o a doua sansa. Pentru ca, la acea vreme, investisem un dram de sentimente pentru acea oarecare, mi-am pus obrazul in fata conducerii. Dulcea reprimire in sanul colectivului n-a fost de lunga durata. Dar, asta e. Nu e nimeni legat de o anumita redactie sau scaun. Si nimeni nu e de neinlocuit - este un lucru bine de stiut si de luat aminte. In fine, a doua oara cand ne-a spus "la revedere", de fapt "adio", acea oarecare pentru care poate au fost ceasuri in care mi-am facut griji sau ore in care am incercat sa-i ofer alinare pentru perioadele de depresie, a inceput sa arunce cu mizerie: "nu ma baga in rahaturile Replicii"... Nu erau "rahaturi", era doar o intrebare de bun simt pe care i-o pusesem, legata de lucruri pe care le-a spus despre Replica, despre faptul ca i s-ar fi impus o anumita atitudine fata de un sef al unei institutii. Ori, stiam sigur ca nu i se impusese nimic, niciodata. A lucrat cu mine, iar singurul refuz pe care mi-l aduc aminte a fost faptul ca un material la care tinea si prin care spera ca-l va invata minte pe un "cutare" nu i-a fost publicat. In rest, nici nu mai are rost sa scormonesc in aducerile-aminte. E suficient, si sper sa ia aminte si actualii colaboratori. Lipsa de apreciere, faptul ca nu lasa un loc de buna-ziua mi-a dat o senzatie de sila. Poate si pentru ca, oricat de pregatit ai fi sau "tabacit" de marlanismele vietii, parca exista o secunda de surpriza de fiecare data. Sanatosi sa fim, ca, pana la urma, e o vorba: cum iti asterni, asa dormi. Iar eu de grija unei oarecare n-am sa-mi stric somnul, asta e clar. Cam atat am vrut sa-ti transmit, puiule, tie si cunoscutilor tai, care probabil - unii nu ti-au descoperit inca adevarata fata.