Cu dedicatie...
Replica de Constanta
Joi, 21 Februarie 2008
167
Precizari. Ca mi-am adus, brusc, aminte. A fost odata o oarecare. N-avea de nici unele, pentru ca mai tarziu sa descopar ca n-avea nici macar caracter. Dupa ce a mancat o bucata de paine - buna-rea, dar o bucata de paine - alaturi de colegii de la Replica, a plecat. Din pacate pentru ea, a ramas tot o oarecare, cu toate ca acum isi umfla muschii cum ca ar fi ziarista. Urmarind insa mai departe firul "evolutiei" de du-te-vino prin presa, de adaugat ca, la un moment dat acea oarecare a solicitat o a doua sansa. Pentru ca, la acea vreme, investisem un dram de sentimente pentru acea oarecare, mi-am pus obrazul in fata conducerii. Dulcea reprimire in sanul colectivului n-a fost de lunga durata. Dar, asta e. Nu e nimeni legat de o anumita redactie sau scaun. Si nimeni nu e de neinlocuit - este un lucru bine de stiut si de luat aminte. In fine, a doua oara cand ne-a spus "la revedere", de fapt "adio", acea oarecare pentru care poate au fost ceasuri in care mi-am facut griji sau ore in care am incercat sa-i ofer alinare pentru perioadele de depresie, a inceput sa arunce cu mizerie: "nu ma baga in rahaturile Replicii"... Nu erau "rahaturi", era doar o intrebare de bun simt pe care i-o pusesem, legata de lucruri pe care le-a spus despre Replica, despre faptul ca i s-ar fi impus o anumita atitudine fata de un sef al unei institutii. Ori, stiam sigur ca nu i se impusese nimic, niciodata. A lucrat cu mine, iar singurul refuz pe care mi-l aduc aminte a fost faptul ca un material la care tinea si prin care spera ca-l va invata minte pe un "cutare" nu i-a fost publicat. In rest, nici nu mai are rost sa scormonesc in aducerile-aminte. E suficient, si sper sa ia aminte si actualii colaboratori. Lipsa de apreciere, faptul ca nu lasa un loc de buna-ziua mi-a dat o senzatie de sila. Poate si pentru ca, oricat de pregatit ai fi sau "tabacit" de marlanismele vietii, parca exista o secunda de surpriza de fiecare data. Sanatosi sa fim, ca, pana la urma, e o vorba: cum iti asterni, asa dormi. Iar eu de grija unei oarecare n-am sa-mi stric somnul, asta e clar. Cam atat am vrut sa-ti transmit, puiule, tie si cunoscutilor tai, care probabil - unii nu ti-au descoperit inca adevarata fata.
Realitatea Romaneasca
Joi, 22 Ianuarie 2009
167
Realitatea Bihoreana
Miercuri, 21 Ianuarie 2009
167
Realitatea Romaneasca
Miercuri, 21 Ianuarie 2009
167
Realitatea Romaneasca
Duminica, 18 Ianuarie 2009
167