Fara indoiala, Romania trece acum printr-una dintre cele mai grele incercari de care a avut parte in ultimii 30 de ani, cam de la cutremurul cel mare din 1977. Luna lui Cuptor "si-a dat in petec" si ne pedepseste cu temperaturi incredibile, tot mai greu de suportat. Specialistii isi dau cu parerea si arata cu degetul acuzator spre fenomenul de incalzire globala, de care este vinovata industrializarea excesiva din ultimele decenii, cu emisiile de noxe ce produc fenomene planetare imposibil de controlat.
Vom trece, intr-un fel sau altul, si peste nenorocirea asta. Important ar fi sa tragem un minimum de invataminte din aceasta situatie de criza. Incepand cu oprirea, macar in al 12-lea ceas, a defrisarilor demente care au ras de pe suprafata pamantului mii de hectare de padure sau a distrugerii sistemelor de irigatii care ar mai fi putut reduce cate ceva din efectele dezastruoase ale secetei.
In alta ordine de idei, aceasta situatie exceptionala ridica mari intrebari asupra capitolului solidaritate, la care stam in continuare foarte, foarte prost. Desi, incepand de astazi, temperaturile par a-si intra pe fagasul cat de cat normal pentru aceasta perioada, toata lumea aduna de pe rafturile magazinelor apa minerala in cantitati halucinante. Este o consecinta oarecum fireasca a panicii, care pare a fi cuprins populatia din zonele peste care a cazut blestemul codului rosu. Si totusi, parca ar fi cazul sa ne gandim si la cei care vin dupa noi si poate si-ar dori si ei o sticla cu apa. Unele magazine au rationalizat vanzarea lichidului salvator, spre nemultumirea celor care si-ar fi dorit sa-si faca provizii de apa pentru un an intreg.
Situatia aminteste cumva de cea din 1986, atunci cand, dupa explozia de la Cernobil, tot soiul de persoane "cu relatii" au facut rost de cantitati impresionante de substante cu rol de antidot la efectele radiatiilor, fiind convinse ca astfel vor supravietui, fara sa se gandeasca si la ceilalti, care ar fi avut, la randul lor, nevoie de antidotul respectiv. Ce s-o mai lungim, nu solidaritatea este punctul forte al romanilor, ba dimpotriva.
Si poate ca este unul dintre multele motive pentru care suntem pedepsiti, poate mai aspru decat meritam cei mai multi dintre noi, cei carora le pasa si de soarta celor din jurul lor.