Duminica, Basescu, dupa ce a asteptat sa plece Tariceanu la Barcelona, s-a prezentat (mai curand s-a furisat) la Palatul Victoria ca sa participe la negocierile cu profesorii. A asteptat plecarea „stapanului“ ca sa se arate. Oricum, nu era inteles cu premierul, asta e clar. Sunat la telefon de un jurnalist la Barcelona, acesta a afirmat ca nu stia despre initiativa presedintelui. Suntem intr-un episod cu Tom si Jerry. Premierul a zis ca, oricum, daca se rezolva criza, va fi „benefic“, Tariceanu dixit. A fost o iesire diplomatica dintr-o situatie cam neplacuta. Cam „nasoala“, cum se zice prin cartier. Este ca si cum ai afla ca ti-a intrat un vecin in casa in lipsa ta. Basescu a mai facut manevra asta o data, acum doua saptamani, cand a banuit ca greva se apropie de sfarsit. Si tot asa, in lipsa premierului. Si atunci, ca si acum, Basescu a dorit sa ia caimacul intregii afaceri. El vrea sa transmita opiniei publice mesajul ca EL este cel care rezolva crizele. Nu a vrut sa apara in timpul negocierilor ca sa nu isi piarda vremea. A lansat insa mesaje care sa il incurce pe premier. Sa il arate pe presedinte ca pe „omul bun“, alaturi de popor, de grevisti. Iar pe premier, bineinteles, ca pe omul rau. Nu s-a prezentat la negocierile cu profesorii. Nu le-a prezidat, nu a invitat lumea la Cotroceni. Nu a constituit o „celula de criza“ ca pe vremea crizei ostaticilor, desi situatia e cel putin la fel de grava. Nu a facut asta pentru ca nu stia cum se termina tarasenia. Cand a parut ca lucrurile se apropie de final, ca s-ar putea inchide conflictul, abia atunci si-a facut distinsa sa aparitie. Dar nu alaturi de Tariceanu, cum ar fi fost normal. De ce a procedat astfel? Ca sa nu imparta gloria alaturi de el. In plus, nu a dorit sa apara ca un egal al premierului. Basescu vrea sa pozeze in zeu care pogoara din ceruri. Deus ex machina, aduce solutia la sfarsitul dramei.

Preocuparea lui Basescu pentru propria lui imagine, dorinta lui de a se folosi de drama profesorilor, e de analizat. Oare ii pasa sau nu de ce se intampla cu educatia in Romania? Ma indoiesc. Pentru el, situatiile sunt doar oportunitati politice pe care este preocupat sa le exploateze politic. Mentinerea popularitatii este pariul lui. Datele problemei le ignora. De pilda, ca greva profesorilor s-a impus ca o incercare grea pentru actuala putere. O nuca prea tare. Limitele bugetului nu permit demonstratii populiste. Si inca in prag de iarna. In plus, inflatia care ar aparea daca se maresc salariile ar da peste cap economia, toti romanii ar avea de suferit. Ar fi o capcana mare intinsa guvernului pentru 2006. Tot raul spre bine. Un cabinet impopular ar duce la scaderea lui Tariceanu si va insemna marirea lui Basescu. Or, dupa raportul UE din aprilie, guvernul va trebui inlaturat. Asa spune un scenariu via Cotroceni. PSD simte ceva si se pregateste de alegeri anticipate. Mai nou, cere demisia guvernului. Greva, chiar daca nu a fost „generala“ cum au pretins liderii sindicali, a reusit prin efectul de imagine creat de mass-media sa dea de furca mult cabinetului. Iar lui Basescu, care cauta mereu simpatie la electorat, i-a permis sa jongleze cu actorii conflictului.

Si mai e ceva. Avea nevoie de mascarada asta ca sa iasa din clenciul in care s-a varat singur in timpul unei emisiuni TV in direct. Atunci a intervenit pentru a-i pune la punct pe cei prezenti in fata camerelor. Domnii Hurezeanu si Popescu discutau cam prea cu aplomb, a crezut el, despre chestiunea casei sale din Bucuresti. Dar si alte subiecte sensibile pentru el. De pilda, spusele sale, inregistrate in 1999, cand un prefect PD a fost arestat. Discutia ii cam sifona imaginea si a tinut sa telefoneze, sa faca declaratii, sa se explice. Temperamentul sau inca o data a debordat. Duminica, „negociind“ cu profesorii, a vrut sa dea o lovitura de imagine. Nu stiu daca a si reusit.