Aiureala de care da dovada de ceva timp Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) in privinta examenului pentru admiterea in magistratura isi face cunoscute deja efectele in toata tara prin deciziile aberante luate de unele persoane care imbraca in prezent robe de judecator. Nu e de mirare ca cele mai multe decizii adoptate de acestia, chiar si in cazurile simple cum ar fi contestarea plangerilor contraventionale, se intorc in rejudecare din cauza modului defectuos in care au fost instrumentate.

Mai nou, CSM a refuzat cererea Institutului National al Magistraturii de suspendare a concursului pentru magistrati pentru suspiciuni de frauda. Este greu de crezut in asemenea conditii ca vom avea parte in urmatoarea perioada de continuarea reformei in justitie, atata timp cat forul diriguitor al justitiei refuza sa recunoasca ca exista o problema, si inca una foarte serioasa, care risca sa decredibilizeze si mai rau justitia in ochii justitiabililor.

Sincer, nu inteleg de ce se tot ascund atat dupa cires, cand an de an sute de candidati au reclamat cazuri clare de frauda cu documente cat sa ingroape jumatate dintre responsabilii cu organizarea concursului pentru admiterea in magistratura. Si la Galati au fost suficienti absolventi de Drept care s-au vazut "sariti" de pe listele cu candidati admisi la Institutul National al Magistraturii pentru simplul motiv ca nu au mai fost gasiti in baza de date de catre reprezentantii comisiei de organizare a concursului. Nu stiu de ce se tot vorbeste de un regulament de concurs, atata timp cat acesta a fost incalcat cu orice prilej chiar de catre organizatori.

La Curtea de Apel Galati se judeca in prezent un proces deschis de o galateanca declarata initial admisa in magistratura, pentru ca apoi sa se pomeneasca respinsa dupa ce CSM a schimbat regulamentul de punctare chiar in timpul concursului. Precedentul a fost creat in cazul unui candidat de la Cluj, care a castigat procesul, fiind incadrat ulterior ca procuror, dar a primit si daune substantiale, evident din banii contribuabililor. Din acel caz, dar si din cele care au urmat, nu s-a tras nicio invatatura.

Asa stand lucrurile, nu cred ca trebuie sa ne mai mire peste cativa ani nici numarul de procese pe care le avem la CEDO, nici cuantumul despagubirilor platite de statul roman si cu atat mai putin nivelul scazut de pregatire al unei parti din corpul magistratilor, atata timp cat nu se face nimic pentru inlaturarea din functii a celor care ne-au adus in aceasta situatie.