Romania traverseaza de cateva luni bune o prelungita criza complexa - institutionala, politica, de regim. Parte integranta, evidenta imediat dupa momentul Decembrie 1989, in ciuda celor doua incercari de atenuare din 1991 si 2003, criza de constitutionalism a devenit in ultima vreme una acuta. Confuzia care inca persista la nivelul intregii societati, sentimentul de continua improvizatie, cu atat mai ciudat in conditiile aderarii la Uniunea Europeana si armonizarii legislatiei cu mult-framantatul acquis comunitar, au fost reconfirmate de recentul comunicat de presa oferit de Curtea Constitutionala. Elaborat in cel mai alambicat stil de exprimare posibil, el a avut darul de crea o stare generala de zapaceala publica.
Sa reproducem pasajul cel mai concludent: "Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi (n.n. - scorul a fost 7-1), constata ca propunerea de suspendare din functie a domnului Traian Basescu, presedintele Romaniei, prezentata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si a Senatului, de 182 de deputati si senatori, la data de 21 martie 2007, se refera la acte si fapte de incalcare a Constitutiei, savarsite in exercitiul mandatului care, prin continutul si consecintele lor, nu pot fi calificate drept incalcari grave, de natura sa determine suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, in sensul prevederilor art. 95, alin. (1) din Constitutie." Dupa parcurgerea acestei fraze, stai si te intrebi: redactarea ei a fost facuta astfel intentionat ori din cauza anumitor greutati de exprimare.
Oricum, imprecizia este la ea acasa si lasa loc de speculatii. Oare nu eram mai deslusiti daca ni se spunea franc, fie ca e alba, fie ca e neagra: "Din analiza Raportului comisiei parlamentare privind suspendarea Presedintelui Romaniei, Curtea Constitutionala constata ca domnul Traian Basescu (nu) a incalcat grav prevederile articolului 95, alin. 1, actele si faptele sale (ne)fiind de natura sa determine suspendarea din functia de Presedinte al Romaniei." Nu este in intentia noastra sa oferim consultatii juridice celor mai de seama specialisti ai natiei in materie de constitutionalitate, insa, macar in astfel de ocazii, consideram ca se impunea o mai mare grija in formularea unui document de o importanta atat de vasta. Din respect pentru propria institutie, ca o reactie de necesara si minima normalitate.
Intr-adevar, fara sa ai neaparat o instruire juridica, mergand la litera actului fundamental revizuit - in dorul lelii, dupa cum iarasi vedem - in toamna lui 2003, observi ca elaborarea textelor care sa limpezeasca o astfel de situatie delicata lasa de dorit. Sa plecam de la invocatul articol 95, alineatul (1): "In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa." In primul rand, logic si legic, Constitutia ar fi trebuit sa defineasca intr-un articol distinct care sunt faptele grave ale unui presedinte care incalca prevederile acesteia. Ceea ce nu se intampla. Fara sa mai adaugam cat de neinteles ramane rolul consultativ al Curtii Constitutionale in aceasta speta. Mai ales, in situatia in care decizia sa este ignorata de catre parlament.
Apoi, acest articol, dupa acelasi rationament simplu, trebuia pus de acord cu juramantul depus de presedinte care, prin altele, mentioneaza: "Jur (...) sa respect Constitutia si legile tarii..." Prin urmare, articolul 95, la alineatul respectiv este incomplet. Presedintele ar trebui suspendat si atunci cand savarseste fapte grave, ca sa ne mentinem la aceasta exprimare, prin care incalca legile tarii, nu numai Constitutia. Si, in fine, asa cum remarca insusi Traian Basescu, orice incalcare a prevederilor Constitutiei este grava. Cu atat mai mult de catre un presedinte, indiferent cum il cheama. La acest nivel nu trebuia lasat loc de interpretari si de grade de comparatie privind gravitatea incalcarii legilor si a Constitutiei.
De ce s-a procedat in acest chip? Pesemne, din amatorism, nepricepere sau fudulie. La care nu trebuie sa omitem graba suspecta si conditiile incorecte cu care a fost organizat referendumul pur pesedist din 2003 de catre echipele de soc ale celebrului Octav Cozmanca. Iata consecintele parlamentarismului de paie al ultimilor ani. Dar si al politicianismului bastinas de toate zilele, comportament bazat pe practici imorale si demagogice, din care a izvorat si actuala criza de constitutionalism. Din care nu se va iesi decat prin regandirea Constitutiei. Si nu doar la Capitolul II. Presedintele Romaniei.
Cine va fi in stare sa o faca? Desigur, parlamentul. Dar, un alt parlament, ales cu mult mai multa chibzuinta. Caci, asa cum spunea cineva, un popor isi dovedeste vitalitatea atunci cand adunarile care il reprezinta se ridica la seriozitatea si inaltimea timpurilor.
Hristos a Inviat!