Cea mai lunga greva a ceferistilor din perioada postdecembrista ne-a adus in fata unei noi crize, a unor noi scandaluri si a unui nou val de stingacii din partea Guvernului Tariceanu. Greva din CFR a dat peste cap tot sistemul. Statul a pierdut in doua saptamini mai mult decit ar fi pierdut prin majorarea salariilor si acordarea tichetelor de masa. Pierd societatile care trebuie sa onoreze contracte de export, societatile din minerit, dar si agentiile de turism. Apoi pierd romanii care aveau programate afaceri in unele zone ale tarii, cei care au vrut sa mearga la tratament, in vacanta, pierde litoralul. Felul in care Guvernul raspunde grevei ceferistilor arata dificultatea acestuia de a gestiona situatiile de criza, asa cum s-a ilustrat ea si in timpul inundatiilor. Oricit ar fi preocupati de criza din UE si de celelalte crize din Romania, avind in vedere amploarea si costurile grevei din CFR, membrii Guvernului Tariceanu ar trebui sa stea la masa si sa ia in serios in discutie revendicarile sindicalistilor pentru a ajunge la un compromis.

Ori, de la inceputul grevei, ministrul Transporturilor si ceilalti membri ai Cabinetului nu au facut altceva decit sa refuze obsesiv orice majorare salariala. In lipsa de idei, au sperat in orb ca vor reusi sa taie elanul liderilor de sindicat printr-o verificare a firmelor in care acestia ar fi implicati. Oricum, momentul ales este cel mai prost cu putinta si actiunea este vazuta adesea ca o continuare a vinatorii de vrajitoare inceputa de Alianta de cind s-a instalat la putere. Apoi, faptul ca ministrul Dobre, altfel directorul care a dat verde minerilor in 1990, nu a prea fost vazut la fata in perioada celei mai lungi greve din istorie a dat iar apa la moara gurilor rele care au afirmat ca ministrul democrat face jocurile lui Basescu, care incearca astfel sa mai taie din credibilitatea si asa subreda a Guvernului. Pe de alta parte, premierul Tariceanu a mai pierdut o buna ocazie sa taca. Acesta s-a trezit anuntind ca biletele CFR se vor scumpi de la 1 iulie din cauza grevei, in conditiile in care scumpirea fusese planuita cu mai multe luni inainte din cauza inflatiei.

Avem o noua criza, intr-un sir lung de crize. In jurul crizei, un nou scandal. Presa centrala a dezvaluit ca liderii sindicali au stiut ce s-a facut cu banii, dar au tacut contra unor posturi bine platite in consilii de administratie si contra unor contracte semnate cu CFR si au iesit in strada abia cind au pierdut aceste facilitati. Nu e de ignorat faptul ca fostul ministru, Miron Mitrea, a fost deranjat de numai doua greve de avertisment a cite doua ore in cei patru ani de ministeriat la Transporturi. Este clar ca criza din CFR are drept cauze gestionarea proasta ca sa nu-i spunem furtul masiv si investitiile grandioase facute pe spatele societatii in anii de ministeriat ai lui Miron Mitrea. Totusi, este prea tirziu ca greva sa se termine aici. Nu poti inchide gura a mii de persoane punind pumnul in gura a cinci, sase lideri. E prea tirziu pentru asta. Iar justitia priveste lucrurile in ansamblul miilor care protesteaza si le da dreptate grevistilor care continua haosul si cer interventia presedintelui Romaniei. Iar Guvernul mai pierde un punct in fata lui Basescu.

Totusi, parca disputele politice, scandalurile, dezvaluirile senzationale, arestarile la ore de maxima audienta, crizele si proasta gestiune a lor prea se tin lant intr-o tara care duce lipsa de multe lucruri vitale.