Nu oricine poate fi un parinte bun. Poti da viata unui copil, dar nu poti fi sigur ca instinctele tale vor functiona corespunzator astfel incat sa ii asiguri odraslei atat afectiunea de care are nevoie, cat si strictul necesar pentru a se dezvolta armonios, pentru a avea parte de o educatie cumsecade etc. Poti invata pe parcurs, iar sfatuitori - slava Domnului! - se gasesc si printre cei care nu au copii, dar se simt dinainte "priceputi". Nu sunt mama perfecta a acestui mileniu, dar nici nu mi-e rusine de mine, asa ca, ori de cate ori s-a trezit cate un neavenit sa-mi dea sfaturi "pretioase" l-am sfatuit sa-si faca mai intai copii. Ei, sunt si oameni a caror bun simt si intelepciune m-au facut sa-i ascult, si nu ma refer la mama mea, care, fara indoiala, are intotdeauna dreptate - chiar si atunci cand "sar" sau ignor vorbele ei. Ca, de, copilul (indiferent de varsta), tot copil. Dar, ca sa ajung la ce anume m-a instigat sa scriu aceste randuri, sa o spun direct: Adriana Cosma. Este monstrul de femeie care si-a omorat cu bestialitate copilul de 13 ani. L-a batut in nestire, l-a batut "cu simt de raspundere" pentru ca ea, o nemernica, a gasit de cuviinta ca, dupa ani in care n-a stiut nimic despre copilas, a descoperit ca mititelul nu prea stie sa citeasca. Vorba aia - bataia e "rupta din rai". Nu zic - poate o palma la fund, dar in cazul Adrianei Cosma, bataia a fost rupta din iad si l-a trimis pe bietul copil direct in rai. Adriana Cosma insa are tupeul, ca multi alti infractori din lumea asta, criminali sau violatori (scursuri ale societatii), sa vina si sa ceara micsorarea pedepsei. Din fericire, de data asta magistratii Curtii de Apel au respins pretentia criminalei, care, sub nici o forma nu poate fi numita mama. Si-acum, citind din "trecutul" Adrianei, ma intreb: o eliberare mai devreme de 20 de ani ar fi ajutat-o sa... ce? Sa plece iarasi in Spania, sa-si continue meseria, sa-si duca o viata fara de griji, convinsa ca "asa a fost sa fie" sau ca nu i-a fost dat sa aiba "veleitati" de mama? Cateodata, oricate orori ai citi, parca de fiecare data iti vine greu sa le "digeri" pe unele dintre ele, parca ti se pun pe suflet. Magistratii au luat decizia corecta de data aceasta, dar ma intreb, in cazul familiei de la Mangalia - celebrul triplu asasinat - oare cand vom auzi de un verdict corect? Sau, pentru ca nici politistii nu s-au lamurit, ori fiindca parintii unuia dintre acuzati sunt ceva... mai diplomati, lucrurile vor trena pana la Sfantu‘-asteapta?