Pentru suporterii mai mult sau mai putin de ocazie, care isi rod unghiile in fata televizoarelor de fiecare data cind echipele noastre cu figuri de Bucuresti se dau in barci cu cluburi de top din Europa, meciurile de miercuri si de joi au fost un nou motiv de dezamagire.

Nu vreau sa intru in discutia care-i macina acum pe stelisti si dinamovisti, ca unii ar fi jucat mai bine decit altii sau ca Sevilla ar fi mai buna decit Benfica. Pentru ca nu asta mi se pare fondul problemei.

Ramine certa impresia ca Dinamo n-a indraznit suficient, lucru cumva explicabil dupa 17 ani de absenta nemotivata din primavara europeana, la fel ca si aceea ca, de data aceasta dintr-un motiv inexplicabil, jucatorii de la Steaua au patruns pe Ghencea fara bilet la meciul cu Sevilla, desi au avut cele mai bune locuri din tot stadionul.



Echipa lui Becali a demonstrat inca o data ca-si pierde capul rapid cind este intens complimentata, iar Sevilla a aplicat cu succes la Bucuresti aceeasi reteta ca si Real Madrid. Ne-au ridicat in slavi, iar apoi ne-au busit si ne-au tiriit pina am vazut stele, in nici un caz ros-albastre... De la Becali citire, stelistii s-au obisnuit se pare cu atentia si magulirile, ca de rezultat are cine sa se ocupe cind romanii isi antreneaza incheieturile pentru autografe.

Cu putine exceptii niste jucatori clar lipsiti de motivatie, fotbalistii de la Steaua au parut niste berbeci adormiti in cea mai importanta corida a sezonului. Au ratat toate ocaziile de a-l pune pe toreador in pericol, iar apoi au inceput sa se lamenteze cu un refren care seamana izbitor de mult cu numele unuia dintre liderii de marca din Ghencea. Paradoxal, dincolo de prestatiile lamentabile pe care le-au avut in ansamblu Steaua si Dinamo, cei supranumiti "ciinii rosii" au o sansa in plus la calificare tocmai pentru ca sint flaminzi de rezultate, desi nu-si proclama ca stelistii, pe toate drumurile, experienta europeana.



Ca toate esecurile, insa, si cel al Stelei are o parte buna. Dupa ce s-au "drogat" mai intii cu Liga Campionilor si apoi cu finala UEFA, jucatorii campioanei au acum ocazia sa serveasca o lunga perioada de dezintoxicare pe imasurile din campionatul intern, fara a mai avea scuza obositorului traseu european.



Razboinicii lui Gigi au picat in aceeasi capcana ca si eternul candidat la Presedintie. Daca Becali isi face campanie electorala cu tufla de bani in mina, dind mereu impresia ca nu este capabil sa trateze cauze sociologice, ci doar efecte sociale, Steaua abordeaza aceeasi strategie paguboasa. Isi lauda la nesfirsit niste performante palide, in loc sa caute temeinic motivele pentru care nu le poate depasi.