Pe la inceputul anului trecut, cind incepuse deja batalia pentru un loc pe listele de candidati, unul dintre presedintii organizatiilor judetene de partid mi-a povestit cum a scapat el de sumedenia de membri care doreau sa candideze pentru primar. "I-am intrebat un singur lucru: cum rezolva problema termoficarii orasului? Nu mi-a raspunsul nici unul si s-au linistit ". Liderul cu pricina si-a calmat pretendentii, dar problema termoficarii a ramas. O multime de alti botosaneni, oameni politici sau simpli locuitori ai urbei, continua sa sustina ca Florin Egner a pierdut alegerile nu pentru cine stie ce treaba defectuoasa de primar ar fi facut, ci pentru ca zeci de mii de botosaneni au dirdiit de frig jumatate din iarna 2002/2003. Egner nu mai este primar, iar problemele termoficarii sint aceleasi. Caldura a ajuns, de fapt, sa fie agentul electoral numarul unu in Romania. Poate un primar sa asfalteze toate strazile, sa mai puna si semafoare, sa ne scape de ciinii vagabonzi, daca nu se da caldura iarna, e degeaba. Il mai voteaza poate doar rudele, prietenii, cunostintele. Si cei care au centrale proprii. Problema termoficarii este recunoscuta de toata lumea. Nu cred sa fi fost vreun candidat eligibil din oras care sa nu fi avut macar o interventie pe aceasta tema. Din nefericire, toata lumea vorbeste de ani buni despre chestia aia mare si veche de la capatul orasului care scoate fum mult si inca mai produce caldura, dar iarna de iarna cei mai multi dintre noi tot inspre ea ne indreptam privirile cind e vorba de agentul termic. Si aceasta pentru ca se continua cu incapatinare sa se finanteze acest sistem despre care toata protipendada Botosaniului ne spune ca este cel mai bun, cel mai frumos, de viitor si multe altele. In ultimii cinci ani termoficarea a inghitit 30 de milioane de euro. Asta in timp ce oamenii despre care vorbim au renuntat de mult la sistemul pe care il sustin, montindu-si centrala proprie. Cind nu mai tine nici un argument ni se spune ca sistemul centralizat e cel mai folosit si in Uniunea Europeana. Am fost de doua ori anul trecut in Italia, am stat mai bine de o saptamina prin Roma si am intrebat mai multi oameni de pe acolo cum se incalzesc. Toti aveau centrala proprie, de obicei pe gaz. Am incercat sa le explic cum e la noi, ca avem un turn mare de tot pe la capatul orasului si toate celelalte si au inceput sa dea nedumeriti din umeri. Bineinteleles ca la ei nu exista asa ceva. In ciuda tuturor acestor lucruri, a situatiilor financiare si a calculelor economice care arata lipsa de viabilitate a actualului sistem, el continua sa fie sustinut artificial in viata si sa inghita anual sute de miliarde lei. Nici nu este reabilitat, nici nu este inlocuit cu un altul. Si direct sau indirect, toate astea se intimpla pe banii nostri. Sergiu BALASCAU redactor sef adjunct.