Ni s-a dus vestea peste mari si tari ca suntem colorati, la culoarea pielii ma refer, a celor care pleaca sa viziteze intersectii si buzunarele europenilor. Colorati suntem si-n tara, chiar daca vestea nu ni s-a dus la fel ca in primul caz. Avem tot felul de personaje, care mai de care mai ciudate, care populeaza scena politica, mai ceva ca in filmele lui Kusturica. Pentru ca nu degeaba zicea Napoleon ca in politica prostia nu e un handicap. Vorbele i se adeveresc tot mereu, de-ti pui intrebarea daca dintotdeauna politicienii au fost cu adevarat tolomaci sau oare care este procentajul pe fiecare generatie. Este clar ca lumina zilei insa ca toti au o doza de prostie, de naivitate, de hotie, de viclenie si de nesimtire, ca sa razbeasca. Iar atunci cand cele enumerate nu sunt in proportii egale, cu siguranta balanta se inclina serios in fata uneia. De Marean, un clasic al genului, nu mai are rost sa amintim. De Jiji, alt clasic, dar pe alt stil, de asemenea. De Blonda.. asisderea. Ne repetam in aceleasi clisee. Dar Oana lui Pepe abia acum a dat motive gazetarilor sa isi revizuiasca parerile, trecand-o din nou prin filtrul unei ratiuni adaptata politichiei romanesti. Si s-a potrivit atat de bine in sablon, incat pana si ea a ramas surprinsa. Cu un trecut telenovelistic, care teoretic prinde bine la anumite paturi sociale si sensibilizeaza romanul de se duce la vot plangand mai ceva ca la despartirea dintre un Jose Armando si o Esmeralda sau mai stiu eu ce, asta bineinteles pe fondul unei surmeneli groaznice dupa luni intregi petrecute in stil nocturn la o televiziune cu "tocuri" si "souri". Cu o viata ca-n povesti, invidiata de mai toate toapele prea pustoaice, prea urate sau prea nefericite din Romania, femeia independependenta care stie ce vrea si lasa impresia ca e in stare sa si obtina. Si nu in ultimul rand, nefericita promovata si facuta celebra de un iubit "latino lover", cu care s-a casatorit totusi pe motive de iubire dar pe care isi doreste cu ardoare sa-l intreaca in popularitate. Iar noi ramanem muti. Unii de uimire, altii de admiratie, altii de neputinta. Astfel de politiceni avem, astfel de politicieni de fapt se cer. Astia se cer daca te uiti la nivelul de cultura, de educatie al populatiei, cat si la asteptarile romanilor. Iar politicienii se muleaza dupa cerere, ca altfel nu si-ar mai gasi rostul in breasla. Dar ei oare nu s-or compara, macar in sine, cu exemplarele din tarile civilizate? Si cam oare unde s-ar regasi pe o scala a valorilor??