Tin sa precizez de la bun inceput ca nu am avut niciodata vreun soi de legaturi cu Securitatea, si nu sunt catusi de putin de acord cu decizia Curtii Constitutionale de a scoate Consiliul in afara legii. O mare magarie, mai ales ca, din cate am inteles, in urma cu sase luni, acelasi for suprem din domeniul justitiei nu avea nimic impotriva functionarii Consiliului, care incearca sa faca lumina in ce priveste persoanele care au colaborat intr-un fel sau altul cu "baietii cu ochi albastri".
Marele, ca sa nu spunem chiar imensul handicap al respectivului Consiliu, este legat de disparitia, intr-un fel sau altul, a unor dosare importante. Chiar daca domnul Mircea Dinescu afirma ca se mai pot gasi probe in dosarele celor turnati de indivizi care astazi ne dau lectii de moralitate, tare mi-e taeama ca vor cadea doar capetele pe care cei care au gestionat pana acum arhiva doresc sa le scoata din "jocul politic". Cineva spunea ca, daca Ceausescu ar mai fi trait, ar fi fost curat ca lacrima, pentru ca "impuscatul" nu avea cum sa aiba dosar. Intr-adevar, cei care dadeau ordine Securitatii nu apareau in niciun dosar. Si atunci exista marele risc de a pune la stalpul infamiei (adeseori destul de meritat) a unora, in timp ce altii isi freaca mainile cu satisfactie, pentru ca au avut posibilitatea, prin pozitia lor in perioada tulbure de la inceputul anilor '90, sa scape la timp de eventualele dovezi ale faptului ca au facut politie politica intr-un mod mult mai grav decat au facut-o Mona Musca, Constantin Balaceanu Stolnici sau, pentru a ramane in zona boierilor de vita veche, a celui care a fost Alexandru Paleologu, printre putinii care au avut taria de a-si recunoaste vina. O vina care a fost iertata de cei mai multi, avand in vedere conditiile inumane in care a trebuit sa faca pactul cu "Diavolul".
Si atunci nu ai cum sa nu te intrebi cine sunt vinovatii, pentru ca acest Consiliu nu a luat fiinta inca de la inceputurile asa-numitei "fragile noastre democratii", de ce a trebuit sa treaca atat de mult timp, folosit de cei care erau pregatiti sa ocupe functii importante in stat. Pe care foarte multi dintre ei le ocupa si astazi si, asa cum spuneam, ne dau acum lectii de moralitate. Sunt convins totusi ca activitatea CNSAS trebuie sa continue (in nici un caz in subordonarea Guvernului), riscand chiar ca "pestii cei mari" sa ramana in continuare anonimi. Pana cand, poate, timpul si bunul Dumnezeu ii va ierta.