Excesul de zel poate fi intilnit in toate domeniile de activitate, mai ales in sectoarele bugetare, banul public fiind cheltuit fara nici un fel de rezerva pe lucruri inutile. Asa se face ca unele sesizari care ajung pe masa celor de la Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii sint procesate fara pic de implicare a functionarilor, pe sistemul masinilor actionate electric. Au de scris, scriu, dar nu gindesc si daca ceea ce scriu trebuie sa aiba o logica.

Nu cu mult timp in urma un cunoscut primeste acasa o scrisoare recomandata in care i se solicita sa se prezinte la CNSAS pentru audieri si sa puna la dispozitia Colegiului copii de pe carnetul de munca, de pe actul de identitate si un CV in care sa prezinte distinct locurile de munca si perioadele aferente, in special activitatile extracurriculare. Singura problema este ca persoana in cauza este nascuta in 1978, deci in 1989 avea 11 ani. Pe linga intrebarea logica, ce fel de politie politica sau activitati de cooperare cu Securitatea ar fi putut desfasura un ins in virsta de 11 ani, se mai naste o alta intrebare, la fel de logica, legata de modul in care activitatea celor din CNSAS are legatura cu sistemul nervos central, adica cel ce adaposteste "uneltele" unei gindiri.

Am avea, noi, romanii de rind, posibilitatea de a ne revolta asupra unui sistem care functioneaza fara pic de creier? Am putea refuza sa mai platim impozitele sau macar partea din impozit care merge spre CNSAS, pe motiv ca banii nostri sint folositi fara nici un fel de logica, ca sint aruncati pe geam fara ca sa-i pese cuiva de ei?

Iar exemplul acesta poate fi intilnit in multe alte directii sau sectoare de activitate care au ca sursa de finantare impozitul platit de romanul simplu si care asteapta ca din banii pe care ii da sa aiba parte de servicii utile, la indemina sa, fara oprelisti in ceea ce-l priveste. Pentru ca orice om este dispus sa plateasca un serviciu, dar sa beneficieze de intreg sprijinul acelui serviciu fara a mai fi nevoit sa munceasca el pentru cei pusi sa lucreze pentru el. Cind s-ar putea instaura in institutiile statului aceasta normalitate?