Printre comentariile cititorilor am remarcat de mai multe ori pe cele iscalite „Claudiu, elev“. Pe un ton neasteptat de matur, echilibrat si deferent, elevul Claudiu isi exprima opiniile sale. E imbucurator faptul ca un elev incearca sa se informeze, sa judece fapte si sa le comenteze, pentru a-si forma opinii, prin prisma propriei sale gindiri.

In ultima sa interventie, Claudiu isi exprima dezacordul in legatura cu faptul ca se preconizeaza ca ultimele modificari gramaticale sa fie aplicate la toate examenele care va trebui sustinute de elevi. Nu ar fi de mirare; la atitea alte „masuri“ constructive care au perturbat serios invatamintul, una in plus ce-ar mai conta. Sintem adeptii schimbarilor doar de dragul schimbarilor, si doar pentru a justifica activitatea unor functionari de prin ministere. Nu am invatat inca sa gindim mai intii si apoi sa actionam. Luati exemplul Constitutiei; am dat una noua, apoi am modificat-o si acum ne dam seama ca are multe lipsuri...

Sa revenim la cele semnalate de Claudiu; bineinteles ca are dreptate. Cum poti cere respectarea unor reguli gramaticale noi cind toate manualele sint redactate dupa vechile reguli? Apoi, aplicarea corecta a regulilor gramaticale se face cu un anumit grad de automatism; nu mai stai sa te gindesti decit in acele cazuri rare cind ai anumite dubii; dar acest automatism se formeaza in timp. Ce va trebui sa faca un elev atunci cind va redacta o lucrare de concurs? Sa se gindeasca la continutul temei propuse sau la maniera noua de redactare?

Nu comentez continutul noilor reglementari, dar cred ca ar fi fost nimerit ca ele sa fi fost supuse unei largi dezbateri publice inainte de a fi definitivate. In situatia actuala, cum noul dictionar este voluminos si destul de scump, ar fi necesara tiparirea unei brosuri care sa contina schimbarile esentiale propuse. Si asa cum pentru inlocuirea leului vechi cu cel nou s-a fixat o perioada de gratie, si aplicarea noilor reguli ar trebui sa devina obligatorie peste cel putin un an, mai precis la inceputul anului scolar viitor. Desi aceasta obligativitate este relativa. De pilda „sunt“ si „sint“ sint folosite de-a valma chiar in reviste de profil, cum ar fi „Romania literara“; nu mai vorbesc de a din a si i din i.

Scoala romaneasca insa se confrunta si cu alte probleme grave. Salariile mici din invatamint sint doar un aspect. Daca mergi in inspectie intr-un sat situat la 10 km de o sosea principala, parca te intorci in istorie. Cladiri vechi, de pe timpul lui Spiru Haret. Toaleta din fundul curtii, confectionata din scinduri varuite, dar distantate intre ele, este pazita de elevul de serviciu atunci cind este folosita de profesorii imprudenti. In clase, sase-sapte elevi, firavi si obositi deja de munca pe care trebuie s-o faca pentru a-si ajuta parintii. Iar programa scolara incarcata inutil depaseste cu mult posibilitatile lor si conditiile in care invata. Calculatoare, internet? Da de unde.

Invatamintul si sanatatea sint cenusaresele tuturor guvernelor de dupa ’89. Cite scoli noi s-au construit? Cite spitale? Cite camine pentru elevi si studenti? In ultimii 15 ani s-au construit doar vile pentru imbuibati si o jumatate de autostrada.

Claudiu isi incheia comentariul cu o observatie de bun- simt; politica nu e pentru copii, dar nici pentru oameni mari nu prea e; caci ei cheltuiesc prea mult timp cu discutii inutile si patimase. Nu-l cunosc pe Claudiu, dar as dori sa-l cunosc. Astfel de elevi ca dinsul, si cred ca sint multi, ne dau speranta ca generatia care urmeaza va fi, in sfirsit, responsabila si de calitate.