Un important om politic din Botosani, invitat de catre un ziarist al Monitorului la un talkshow la Radio Fix, dupa emisiune, s-a declarat multumit si a intrebat cit trebuie sa plateasca. A fost chiar uimit sa afle ca nu il costa nimic, spunind ca este prima oara cind nu i se cer bani pentru asa ceva. Un bun prieten, proprietar al unei firme prospere, da bani la cam toti cei care vin sa-i ceara si ii arata o publicatie. Asemeni lui, mai multi oameni de afaceri din Botosani fac la fel. De cealalta parte, mai multi fosti ziaristi au luat pe cont propriu initiativa de a scoate tiparituri fantomatice, pentru a stoarce bani. Spaima atit a prietenului meu cit si a celorlalti oameni de afaceri nu este aceea ca li s-ar putea dezvalui afaceri ilegale cit mai ales ca acele publicatii pot scrie practic orice si i-ar putea discredita. Tema persista, chiar daca respectivii stiu precis ca intregul tiraj al respectivei publicatii incape intr-o sacosa. Buboiul a explodat insa la Iasi unde ziaristi de la editia locala a cotidianului Ziua sint cercetati de PNA. Ei sint banuiti ca au fortat obtinerea unor contracte publicitare amenintind cu publicarea unor materiale defaimatoare despre firmele respective. Cazul acelei publicatii, cu un tiraj nesemnificativ in cadrul presei iesene, este tipic pentru un anume fel de presa ce se incearca si pe la noi. Chestia cu "da-mi bani ca sa tac " este, indiferent pe ce suport legal am broda-o, o forma clasica de santaj. Iar cei care o accepta sint la fel de vinovati ca si cei care o cultiva cu toate ca aceasta relatie este strict biunivoca, tipariturile care o practica nu ajung si la al treilea si cel mai important element, anume cititorul de ziare pentru ca nu sint cumparate, lucru firesc pentru cineva care doreste sa se informeze corect. Iar metoda prin care sa fie santajati cititorii de ziare inca nu s-a inventat. Caraghioase au fost situatii petrecute la noi, in care o tiparitura locala anunta cu certitudine numirea unui prefect, altul decit cel actual, doar pentru ca respectivul candidat i-a dat proprietarului o masa la restaurant si citeva milioane de lei. Sau o alta care, refuzata la un contract de "publicitate ", a scris ca sa se razbune despre o importanta firma din Botosani ca are datorii mari la bugetul de stat cu toate ca realitatea statea altfel. O stire, buna sau rea, nu o inventeaza ziaristul, iar ea se difuzeaza oricum, de asta exista mass media si nimeni nu poate conditiona aparitia ei. Daca exista proprietari ai unor companii santajabile, anume ca fac afaceri ilicite, nu ziaristul este cel care da verdicte, relatind, ci institutiile statului. Ori, in teorie, o chestiune ilicita, mai devreme sau mai tirziu tot se afla, de unde devine inutil raspunsul la santajul unui patron de tiparitura. Umilitor este si pentru oamenii de afaceri care lucreaza corect, sa plateasca pentru o eventuala fapta viitoare pe care nu ar dori sa devina publica. In primul rind pentru ca este eventuala, iar in al doilea rind pentru ca oricum se afla si mai ales, respectivele tiparituri chiar daca seamana cu un ziar, nu sint citite de mai nimeni. Ce s-a intimplat la IasI este un semnal pentru presa romaneasca. Niciodata politicienii nu vor face ceva pentru a stopa fenomenul, lor le place sa fie laudatI, chiar daca e vorba de publicatii care ingalbenesc pe tarabe, de care nu a auzit nimeni sI sint gata sa dea bani pentru asta, deoarece nu dau din buzunar, dau din banii statului. "Ziaristii” care scriu pentru bani de publicitate, oua, bonuri de benzina, fripturi sI altele asemenea, vor disparea doar cind vor fi refuzatI de oamenii de afaceri, care vor ajunge sa faca publicitate pentru ca are nevoie afacerea lor de asa ceva sI nu pentru a linisti pe cine stie ce aratare, inarmata cu o bucata de carton pe care scrie reporter.