Justitia reuneste inevitabil cam tot ce este putred intr-o societate, fapt oarecum normal daca privim situatia in ansamblu. Trecind peste infractorii de drept comun, pentru care instantele de judecata devin ca o a doua familie, ajungem la justitiabilii obisnuiti sau, ma rog, asimilatii lor, care din diverse motive se intersecteaza cu justitia. Culmea e ca putini sint cei care, odata ajunsi in instanta, decid ca nu vor mai calca niciodata intr-un sala de judecata. Cei mai multi prind gustul proceselor si incep sa deschida noi dosare, dind in judecata statul, judecatorii, pe Hitler si altii asemenea, pe care ii considera raspunzatori de situatia deplorabila in care au ajuns. Asta in conditiile in care opinia majoritara este ca in justitie nu-ti gasesti dreptatea, instantele constituind mai degraba o moara de tocat nervi, timp si bani. Cine mai sta sa analizeze contradictiile intr-o tara in care aproape totul functioneaza anapoda? Important e sa-ti rezolvi problema. Nu ai bani? Se rezolva. Dai in judecata Primaria pentru ca nu ti-a ridicat la timp gunoiul si, daca ai norocul sa dai peste un judecator suficient de naiv, om te-ai facut. Stiu cazuri de persoane care practica cu succes sportul asta de ani de zile si nu dau semne ca ar intentiona sa renunte. De ce ar face-o in fond, atit timp cit gasesc sprijin in actiunile lor, oricit de aberante ar fi ele? In schimb problemele grave ce tin de siguranta personala sau proprietate, ca sa dau doar doua exemple, sint tratate de multe ori cu superficialitate. Justitia a devenit practic un soi de roata a norocului, unde incerci pina cind gasesti pe cineva care sa-ti dea dreptate. Tot ce conteaza este sa gasesti un motiv plauzibil pentru a-ti ataca adversarul. Restul se rezolva de la sine. Nu acest lucru este insa ingrijorator, ci faptul ca acest mod de gindire este considerat normal de multi dintre participantii la actul de judecata. In ritmul asta nu m-ar mira ca in viitorul apropiat sa-i vedem pe traficantii de copii primind despagubiri pentru perioada in care au fost incarcerati pe motiv ca le-au facut un bine micutilor agresati, oferindu-le trei mese calde pe zi si un acoperis deasupra capului.

Indiferent cit de rea ar fi situatia in prezent, ne putem consola cu gindul ca miine lucrurile ar putea lua o intorsatura si mai urita. Experienta ne invata totusi ca aberatiile de azi sint destinate sa devina valorile de miine, iar atunci nimic nu va mai conta prea mult.