Microbuzele au invadat orasul fiind un mijloc de transport ales de multi si preferat chiar de consilierii locali ca alternativa la tramvai. S-a mai invocat, printre argumente, ca microbuzele sint afaceri private care trebuiesc incurajate. Insa pina si un microbuz de transportat calatori este condus de cineva, de sofer in acest caz. Cind soferul insa este un vitezoman cu permisul suspendat si conduce in continuare, incarcat cu pasageri, asta nu mai este afacere privata ci inconstienta. Aproape ca nu este saptamina in care un microbuz de calatori sa nu fie implicat in vreun accident rutier. Nu este botosanenan care sa nu fi tremurat de spaima cind vreun microbuz incarcat de pasageri i-a trecut la mustata, cu mare viteza, in vreme ce se pregatea sa treaca strada pe zebra. Nu sint soferi care sa nu fie deranjati, dimpotriva, de viteza mica pe care microbuzele o au, intentionat, pe anumite trasee, in ideea de a aduna clienti, din mers probabil. Cu totul penibil este spectacolul oferit permanent de citeva microbuze care zac simultan in locurile de stationare dar care nu pleaca decit daca se umplu, de fapt ticsesc, cu pasageri, indiferent cit ar trebui sa astepte acestia. In numele acestei afaceri, se ard zilnic, citeva zeci de tone de motorina in plus in orasul nostru, pe linga aglomerarea si degradarea accentuata a soselelor, pe linga aglomerarea si asa putinelor locuri de parcare. Cunoscindu-se toate acestea, larghetea cu care Consiliul local Botosani a aprobat extinderea activitatii de maxi-taxi este de-a dreptul suspecta. La fel de neinteles este si atitudinea conducerii firmei de tramvaie care in loc sa se preocupe de propriile mijloace de transport, vrea sa cumpere ... microbuze. Tarile normale redescopera tramvaiele iar noi am ajuns abia in momentul in care le aruncam la cos! La drept vorbind, nu microbuzele si acest gen de transport in comun sint adevarata problema, pentru ca e normal ca oamenii sa poata calatori cum vor. Cum vor ei, nu cum vor proprietarii acestor vehicule, frenetizati de graba de a-si scoate cit mai repede profiturile. Odinioara, soferii de autobuze erau testati aproape ca si pilotii de avion. Mai mult, aveau clar constiinta a ceea ce fac, anume ca transporta oameni pe care nu-i amestecau cu butoaie de motorina, in melanjuri mortale din care pagubite sint vietile pasagerilor. Suspecta este si lipsa cvasitotala a controalelor, primariei si politiei deopotriva, ori aici se pot macar banui fie influentele venite din sfera politica fie sume uriase de bani negri, obtinuti prin neeliberarea biletelor, care trec dintr-un buzunar in altul. Hai sa facem ceva, dar ce putem noi face? Cum am putea sili proprietarii sa angajeze soferi normali, sa nu-i plateasca la viteza cu care isi fac traseul, sa ii puna, civilizat, sa ramina in statii doar citeva minute si sa plece indiferent daca s-au umplut sau nu, sa nu ia pasageri peste capacitate, sa elibereze bilete... Problema e ca am ales pe altii sa faca aceste lucruri dar nu se petrece nimic altceva decit vreun accident, decit vreun botosanean mort. Deocamdata atit.