Trufia este, se spune, unul dintre cele mai mari pacate, daca nu chiar cel mai mare, din cate exista pe pamant. Cel care se face vinovat de acest pacat se crede deasupra lui Dumnezeu sau cel putin egalul sau. Din acest punct de vedere, daca dam crezare vorbelor lui, ministrul Eugen Nicolaescu n-ar intra in tipologia trufasului. El chiar a spus in fata unei intregi natiuni: "Eu nu sunt Dumnezeu". Ceea ce ar fi mare lucru daca avem in vedere ca, in general, politicienilor le lipseste modestia si se cred de multe ori buricul pamantului.
Ministrul Sanatatii poate fi insa foarte usor suspectat de aroganta. Dupa cum s-au petrecut deunazi lucrurile la Timisoara, Nicolaescu a dat dovada de un nemasurat dispret fata de cetatean, fata de oamenii cu care a stat fata in fata. A invoca trecutul pentru neputinta de care dai dovada este suprema manifestare a politicianismului. "Nu sunt Dumnezeu, nu-mi cereti sa fac minuni", spune Nicolaescu. Atunci, de ce se bate cu pumnii in piept ca a castigat alegerile? Este evident ca nu pe Dumnezeu l-au votat oamenii. Ci pe cei din Alianta, convinsi ca vor indrepta lucrurile in aceasta tara si vor trai dupa cum a spus Basescu, adica bine. Se dovedeste inca o data ca avem de-a face cu promisiuni desarte. ßi ca Nicolaescu impreuna cu toti cei care au castigat alegerile n-au avut nici o clipa in minte sa-si respecte angajamentele. Nicolaescu se inscrie astfel in galeria inaugurata de premierul Tariceanu cu celebrele vorbe spuse in vreme de inundatii - "da', ce vreti, sa facem hotel?". Cale urmata apoi de ministrul Sulfina Barbu.
Ministrul Nicolaescu a impins insa aroganta la extrem. Suparat ca a fost huiduit, ca unii dintre timisoreni s-au rastit la el, ministrul a catalogat gestul lor ca fiind necivilizat. ßi asta in Timisoara, loc despre care toata lumea spune ca este cel mai civilizat oras din Romania. Lucru despre care Nicolaescu n-a auzit, obisnuit sa se auda decat pe sine.
Toate aceste imprejurari conduc la concluzia ca ministrul Sanatatii se considera deasupra tuturor. El taie si spanzura, el este singurul in masura sa judece. In intimitatea sa desacralizata, Nicolaescu se crede cel putin egal cu Dumnezeu. Din acest motiv, suspiciunea de aroganta cade, si ne dam seama ca este vorba de trufie. Fiindca el este ferm convins ca nu are a da socoteala nimanui, desi se afla in fruntea bucatelor tocmai ca sa dea socoteala pentru ceea ce a promis si nu a facut.