Nu cu mult timp in urma, ne-am permis sa prognozam ca 2005 va fi pentru scena politica romaneasca un an agitat. Am avut in vedere in primul rind faptul ca, intrat in opozitie, PSD, cel mai mare partid din Romania va da, actionind vrind-nevrind, pe coordonate apropiate cu PRM, multa bataie de cap actualei puteri. si, cind ne referim la actuala putere, avem deocamdata in vedere PNL, PD, UDMR si PUR. Cit de fragila este aceasta struto-camila politica este greu de precizat. Avind in vedere nu numai comportamentul umanistilor lui Dan Voiculescu, care ba pleaca, ba ramine, ba se supara, ba le trece, ci si crisparea UDMR, care urmareste timorata manevrele si reactiile imprevizibilului Traian Basescu. De teama acestora, Marko Bela a simtit nevoia sa evoce o anumita experienta trista in virtutea careia ar fi urgenta nevoie de un protocol de functionare a coalitiei guvernamentale, pe baza caruia sa se stie cit se poate de limpede cum se colaboreaza, cum se iau deciziile, cum se rezolva o situatie litigioasa sau alta. Adica un soi de Cocopo si Cocopa de genul celor care reprezentau partea umoristica a conducerii CDR-iste, tot un soi de struto-camila politica, intrata de-acum in paginile de istorie trista a perioadei post-revolutionare.

Pretentia formulata de liderul UDMR ar putea avea, insa, o motivatie plecind de la tirguiala penibila cauzata de impatirea functiilor de prefecti la nivelul judetelor, un demers care s-a facut dupa criterii greu de inteles stirnind in citeva cazuri reactii de nemultumire nu numai in rindul politicienilor Puterii ci si in cel al cetatenilor, deranjati ca interesele de partid sau cele de grup au facut sa intre in uitare frazele referitoare la nevoia unei guvernari stabile si la interesul integrarii Romaniei. Caci numai despre asa ceva nu se poate vorbi in cazul prefectului de Covasna, de pilda, chiar daca premierul Calin Popescu Tariceanu incearca sa-si ascunda lipsa discernamintului politic in spatele unor declaratii bune de ametit naivii. De altminteri, si nou numitul (si demisionarul deja) prefect al Capitalei isi justifica biografia din perioada comunista comparindu-se cu Putin si cu presedintii americani si laudindu-se ca in acea perioada nu a facut decit sa-si slujeasca tara.

Miroase urit, ca sa nu spunem altfel, si in jurul piruetelor pe care PUR isi permite sa le faca in permanenta, uitind, se pare, ca la prima boare de vint dinspre alegerile anticipate atit de des pomenite de-o vreme, umanistii vor avea o soarta amara, raminindu-le doar suspinele prin jurul cladirii Parlamentului. Acuzatia ca PUR este Partidul Caragiale reprezinta un biet eufemism daca avem in vedere ca Dan Voiculescu si ai sai au abdicat de la orice principiu atunci cind s-a pus problema impartirii cascavalului prefecturilor judetene, suparindu-se ca ciurdarul pe sat. S-au facut ca pleaca, au revenit clamind ca nu mai au nevoie de posturi de prefecti dar au cerut dublul numarului de subprefecti care li s-au cuvenit. Bineinteles, in numele interesului national in virtutea caruia, desigur, solicita si UDMR opt posturi de secretari de stat, pe linga ceea ce au primit pina in prezent.

in aceste conditii, este greu de crezut ca Traian Basescu si toata clasa conducatoare doreste cu adevarat alegeri anticipate. La fel ca in fabula, cind va veni vorba, toti vor avea gura inchisa, de teama sa nu scape cascavalul. Spre infruptarea altcuiva. Ca sa nu mai spunem ca PSD ar avea doar de cistigat daca ar fi alegeri anticipate, desi aceasta ar fi consecinta unei crize politice cu un impact negativ asupra integrarii si a nivelului de trai. Cine va avea initiativa declansarii alegerilor anticipate va fi raspunzator si pentru criza politica, si pentru aminarea unor impliniri de multa vreme dorite. Este greu de crezut ca de acest pacat se va face vinovata Opozitia. Problemele ei sint altele, caci innoirile sint necesare nu numai la nivelul partidelor care conduc treburile tarii.