Este bine sa lucrezi la stat. Cu cinci minute inainte de ora patru dupa-amiaza, doamnele, domnisoarele si domnii bugetari sunt deja pe picior de plecare, cu gentile pe umeri. Imaginea unui grup organizat de lucratori „la stat” (ma intreb care este diferenta intre stat si stat degeaba in cazul lor), coborand galagiosi scarile fix la ora 15.55, salutand portarul de „la revedere, pe maine”, mi s-a derulat ieri in fata ochilor. Iar pe hol, revoltata, o doamna se certa cu portarul - ce vina avea acesta in toata povestea? N-avea, dar picase la mijloc. Ei bine, doamna in cauza se certa, dupa cum am spus, cu portarul, pe motiv ca nu intelegea de ce a venit, cu o problema (pe care o considera majora) si nimeni n-o baga in seama, pe motiv ca „e ora 16.00, s-a terminat programul, veniti maine”. „Ceasul meu arata ca e ora patru fara cinci minute!”, continua sa-si exprime nemultumirea respectiva, in timp ce functionarii institutiei in cauza (nu conteaza care, nu este singura in care se intampla asa) ieseau pe usa de parca nimic nu disturba linistea cladirii pe care ei tocmai o paraseau. Si sa zicem ca respectivii bugetari sunt prost platiti si deci nu au nici un motiv sa faca munca voluntara. Si totusi… unde sunt bunul simt si compasiunea? Daca era vorba, intr-adevar, despre un caz disperat care nu mai suporta amanarea? Sau daca - ghinion pentru institutia respectiva - doamna care solicita ajutor, dar a primit ignoranta drept raspuns, ar fi reprezentat un control-fulger de la un for superior? Ce pacat ca n-a fost asa! Cele cinci minute scurtate din program cine si cum le-ar fi justificat? Si tot ieri - de parca ar fi fost marti, 13 (si chiar a fost!) - un copil a ajuns la urgenta pentru a nu se stie cata oara. Motivul? Cei angajati sa aiba grija de el, intr-un oarecare centru, cica de putini si ocupati ce sunt, iar nu l-au vazut cand inghitea diferite obiecte. Asadar, justificari se gasesc la toate, intamplarile nefericite isi continua, nestingherite, sirul, de parca am fi un popor de neajutorati. Si-atunci, daca noi pe noi nu ne putem ajuta si nu ne dam suficienta atentie unii altora, ce pretentie mai avem la altii? De ce ne-ar lua altii povara in 2007?