Nu de mult timp reprezentantii Deutsche Bank si Unicredit Romania, banca membra a Unicredito Italiano Group, si-au exprimat interesul pentru implicarea in finalizarea privatizarii Bancii Comerciale Romane. Saptamana trecuta, Erste Bank, unul dintre cele mai mari grupuri financiare din Europa Centrala, s-a aratat interesat de privatizarea celor doua banci aflate inca sub controlul statului roman, BCR si Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), exprimandu-si intentia de a oferi pentru CEC un pret care va determina la sfarsitul privatizarii obtinerea unui profit deosebit pentru statul roman. Si grupul german HVB este interesat de o achizitie majora in Romania si intentioneaza sa participe la procesul de privatizare al celor doua banci.
Iata cateva informatii transmise de presa care te fac sa te gandesti ca privatizarea BCR si CEC va fi o afacere de succes a Romaniei.
Asta pentru ca autoritatile romane s-au angajat fata de FMI sa privatizeze BCR si CEC pana la sfarsitul primului trimestru al lui 2006. Interesant este faptul ca discutiile analistilor pe tema privatizarii celor doua banci se concentreaza pe probleme cum ar fi ordinea de privatizare. S-au nascut adevarate polemici. Care trebuie privatizata mai intai? BCR sau CEC-ul? De ce? Care sunt ratiunile pentru o ordine anume? Iar aceste probleme au nascut dezbateri aprinse, indepartand mintile noastre de la o alta intrebare, care se naste chiar din ratiuni economice. Dar de ce sa le vindem de tot? BCR si CEC sunt banci cu retele exceptionale si cu pozitii deosebite in sistemul bancar romanesc, iar aceste afirmatii sunt intarite de rezultatele financiare ale celor doua institutii bancare. Mai mult, CEC-ul a fost si va ramane in mintea tuturor cetatenilor romani drept singurul loc sigur unde pot sa-si depuna economiile. Cei mai multi dintre tarani cand se gandesc sa-si puna agoniseala deoparte se duc instinctiv la CEC.
Deci, iata doua institutii post-decembriste care, desi au statul ca principal actionar, si se stie ca acesta este cel mai prost manager, totusi sunt profitabile. Atunci de ce sa le privatizam? Care sunt interesele? Un castig pecuniar imediat pentru Romania? Ar fi o mare eroare. De ce sa nu controleze si statul roman astfel de mari institutii financiare care chiar ii apartin? De ce profitul acestora sa nu se duca in conturi romanesti si sa rezolve problemele tarii? In fine, ar mai fi multe “de ce-uri“, dar raspunsurile sunt greu de dat. De aici. Cheia se gaseste cu siguranta la sediul FMI.